Donald Trump se confruntă cu o alegere crucială între escaladarea conflictului și negocierea cu Iranul - Analiștii subliniază impactul deciziilor asupra stabilității regionale

Eșecul negocierilor SUA–Iran de la Islamabad lasă administrația Trump între presiunea escaladării și reluarea diplomației , într-un moment în care Teheranul își leagă explicit poziția de Strâmtoarea Ormuz și cere un „acord rezonabil”, potrivit Digi24 . Discuțiile dintre delegațiile americană și iraniană s-au întins pe parcursul a peste 21 de ore, dar s-au încheiat fără un acord. Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe iranian a descris negocierile drept „intense” și a cerut Washingtonului să evite „cerințe excesive și solicitări ilegale”, în timp ce a lăsat deschisă posibilitatea continuării dialogului: „diplomația nu se încheie niciodată. Consultările continuă”. Dinspre Teheran a venit și mesajul că „mingea e în terenul SUA”. Ce s-a întâmplat la Islamabad și de ce contează Negocierile au avut loc în Pakistan, pe fondul unor măsuri de securitate sporite în Islamabad și al unei incertitudini inițiale privind desfășurarea efectivă a discuțiilor. Delegația iraniană a ajuns în noaptea de vineri, fiind întâmpinată de ministrul pakistanez de Externe, Ishaq Dar, și de șeful armatei, Asim Munir. Sâmbătă dimineață, cei doi s-au întâlnit cu vicepreședintele SUA, JD Vance , la sosirea acestuia. Surse din guvernul pakistanez au declarat pentru BBC, iar Casa Albă a confirmat ulterior, că la Islamabad au avut loc discuții trilaterale față în față. În final, ambele delegații au părăsit Pakistanul, iar întrebarea rămasă este „ce urmează?”, în condițiile în care, potrivit analiștilor citați, Donald Trump trebuie să aleagă între escaladare și negociere. Liniile roșii: condițiile SUA și pârghiile Iranului JD Vance a spus, într-o conferință de presă, că SUA „și-au exprimat clar limitele”, însă Iranul nu a acceptat condițiile americane. Vicepreședintele a descris rezultatul drept „o veste bună și una proastă”: discuții „substanțiale”, dar fără acord, pe care l-a numit un rezultat „prost pentru Iran”. În același timp, materialul punctează că Iranul a intrat în negocieri considerând că are o poziție puternică și că, în pofida daunelor aduse capacităților sale militare, rămâne „capabil și dispus să continue lupta”. Un element central este Strâmtoarea Ormuz, descrisă ca pârghie strategică: Iranul afirmă că situația de acolo nu se va schimba dacă SUA nu acceptă un „acord rezonabil”. În context, este amintit și precedentul acordului nuclear de acum zece ani, care a necesitat 18 luni de „progrese și eșecuri”, sugerând că un rezultat rapid era puțin probabil. Cum văd analiștii raportul de forțe și ce se poate întâmpla mai departe Fostul negociator al Departamentului de Stat pentru Orientul Mijlociu, Aaron David Miller, a declarat pentru CNN că iranienii „au mai multe atuuri decât americanii”, invocând inclusiv existența uraniului „puternic îmbogățit” și controlul asupra Strâmtorii Ormuz, precum și faptul că „regimul a supraviețuit”. El a mai spus că Iranul ar prefera să riște o nouă serie de atacuri militare din partea SUA și Israelului decât să rămână fără câștig după negocieri. Separat, profesorul David Des Roches, de la Institutul Thayer Marshall, a declarat pentru Al Jazeera că la Islamabad s-a obținut o clarificare a poziției americane, inclusiv a obiectivului ca Iranului „să nu i se permită să dezvolte o armă nucleară”. Tot el a apreciat că plecarea lui Vance nu este, în sine, o dovadă că negocierile au eșuat definitiv, sugerând că prezența vicepreședintelui a avut și rolul de a arăta unitatea administrației. Reacții externe au venit și din Marea Britanie și Australia, care au exprimat „dezamăgire” față de impas și au cerut continuarea încetării focului și revenirea la negocieri. Pakistanul, la rândul său, ar fi hotărât să mențină deschis canalul diplomatic, iar un diplomat citat de corespondentul Al Jazeera a indicat că liniile de comunicare nu sunt închise, chiar dacă această rundă s-a terminat fără acord. [...]