Știri
Tag: ila berlin
Știri despre „ila berlin”
Boeing extinde drona MQ-28 Ghost Bat la versiunea Block 3 și adaugă două compartimente interne de armament - poate transporta intern rachete AIM-120 AMRAAM fără a-și compromite caracteristicile low-observable
Boeing ridică miza pentru dronele de luptă „însoțitor” în Europa : noua versiune MQ-28 Ghost Bat Block 3 adaugă compartimente interne de armament și autonomie de operare la distanțe foarte mari, ceea ce îi poate crește șansele într-o viitoare achiziție germană și, implicit, pe o piață europeană aflată în formare, potrivit TWZ . MQ-28 Block 3 a fost prezentat la salonul aeronautic ILA Berlin , de oficiali Boeing Australia și Rheinmetall, compania germană fiind partenerul prin care Boeing încearcă să intre în programul de „collaborative combat aircraft” (CCA) al Germaniei — adică drone de luptă menite să opereze împreună cu avioane cu pilot. Ce aduce Block 3 și de ce contează operațional Cea mai importantă schimbare este introducerea a două compartimente interne de armament (câte unul pe fiecare parte a fuselajului). Miza este păstrarea caracteristicilor de „low-observable” (dificil de detectat), deoarece armamentul transportat extern crește semnătura radar. Conform detaliilor prezentate, fiecare compartiment poate transporta: o rachetă aer-aer AIM-120 AMRAAM ; sau două muniții ghidate Small Diameter Bomb (SDB) , fie GBU-39/B SDB I, fie GBU-53 SDB II (StormBreaker). Publicația notează că este primul CCA cunoscut care poate transporta intern AIM-120, un pas relevant pentru roluri de apărare aeriană și protecție a platformelor de sprijin (de tip AWACS și avioane cisternă), pe lângă cooperarea cu avioane de vânătoare. Mai multă portanță, mai multă tracțiune, încărcătură mai mare Block 3 are o aripă cu 25% mai mare și o creștere a tracțiunii de la 10.000 la 12.000 de livre-forță (TWZ precizează că nu este clar cum va fi obținută această creștere). În combinație, modificările ar aduce o capacitate suplimentară echivalentă cu 2.000 de livre pentru combustibil, armament și încărcături de misiune. Versiunile anterioare Block 1 și Block 2 au depășit 150 de zboruri de test în Australia și SUA. Australia a cumpărat opt aparate Block 1 (prototipuri de pre-producție), iar primele nouă drone Block 2 sunt în producție, ca etapă spre capabilitatea operațională pe care ar urma să o atingă Block 3. Control dincolo de linia vizuală și autonomie pe distanțe mari O altă schimbare cu impact direct este introducerea controlului BLOS (beyond-line-of-sight), adică operare prin legături de comunicații care nu depind de „vederea” directă a stației de control. În această configurație, MQ-28 poate fi operat de la distanțe „nelimitate”, inclusiv de la o stație terestră, o navă sau un avion cu pilot. Este menționată și o opțiune SATCOM (comunicații prin satelit), prezentată ca o îmbunătățire a rezilienței în medii cu război electronic. TWZ indică o rază de acțiune de peste 2.000 de mile marine (aprox. 3.704 km ), iar combinația dintre rază și BLOS ar permite și misiuni independente, nu doar ca „însoțitor” controlat de un avion cu pilot. Fereastra germană: negocieri, termen 2029 și competiție în creștere Rheinmetall și Boeing promovează MQ-28 către Luftwaffe, iar directorul general al Rheinmetall, Armin Papperger, a declarat pentru Breaking Defense că negocierile cu guvernul german sunt în curs și că, dacă Germania vrea avionul până în 2029, etapa finală de negociere ar trebui să înceapă cel târziu anul viitor. Contextul de la ILA Berlin sugerează o competiție intensă pentru viitoarele programe europene de CCA: au fost prezentate și alte concepte de drone de luptă, inclusiv Airbus U760 Ravenstorm, modele de la General Atomics și o versiune nouă a dronei Helsing CA-1 Europa. Pentru Boeing, Block 3 nu este doar o evoluție tehnică, ci și un argument comercial: compania testează Ghost Bat și din baza navală americană Point Mugu (California), iar TWZ notează că obiectivele declarate includ demonstrarea maturității designului și sprijinirea vânzărilor la export, cu posibilitatea ca testele să indice și un interes american. În paralel, Australia rămâne un client de bază: țara vrea să aducă aparatele mai vechi la standardul Block 3 printr-un program de modernizare „în spirală”, iar Boeing estimează intrarea în serviciu în Royal Australian Air Force în 2028. [...]
Diehl Defence prezintă Cobra 600, o dronă cu reacție care transportă și lansează o rachetă IRIS-T - extinde raza de angajare a sistemelor IRIS-T la circa 250 de mile
Germania testează Cobra 600 ca „multiplicator de forță” pentru apărarea antiaeriană la sol , folosind o dronă cu reacție care transportă și lansează o rachetă IRIS-T pentru a extinde semnificativ raza de acoperire a sistemelor existente, potrivit TWZ . Conceptul mizează pe o platformă relativ ieftină, reutilizabilă în unele scenarii, care duce interceptorul mai aproape de zona de angajare și poate sta „în așteptare” (loiter) până apare o amenințare. Cobra 600 este prezentată săptămâna aceasta la salonul aeronautic ILA Berlin și este cunoscută și ca Airborne Launching and Attack System (AirLAS), program lansat anul trecut. Sistemul este dezvoltat de Diehl Defence , iar platforma de dronă este furnizată de start-up-ul german Polaris Raumflugzeuge. Ce schimbă operațional: raza de angajare, nu racheta Ideea centrală este cea de „taxi pentru rachetă”: drona transportă IRIS-T pe o distanță mare, fiind conectată prin legătură de date (datalink) la un sistem de apărare antiaeriană de la sol. În mod tipic, integrarea vizează IRIS-T SLM sau IRIS-T SLS, iar interfața fizică dronă–rachetă este un pilon standard, similar celui folosit pe avionul Eurofighter. Cu racheta montată, Cobra 600 ar avea o rază de circa 250 mile (aprox. 402 km). Prin comparație, în material se menționează aproximativ 25 mile (aprox. 40 km) pentru racheta lansată de la sol din IRIS-T SLM și aproximativ 8 mile (aprox. 13 km) pentru IRIS-T SLS. Practic, drona nu transformă IRIS-T într-o rachetă „de rază lungă” în sensul clasic (viteză și manevrabilitate inferioare unei rachete dedicate), dar poate extinde „bula” de acoperire prin poziționare înainte și prin patrulare. Cum ar funcționa în luptă: drona depinde de sistemul de la sol În forma actuală, Cobra 600 nu are senzori proprii de descoperire a țintelor, în afară de capul de căutare în infraroșu (imaging infrared seeker) integrat în racheta IRIS-T. Ținta ar fi detectată și identificată de sistemul de la sol, care ar dirija drona către zona relevantă; apoi racheta ar face achiziția țintei și ar fi lansată la comanda operatorului de la sol. Publicația notează și limitările: legătura de date poate fi afectată de bruiaj sau de constrângeri de linie vizuală, iar o capacitate de comunicații prin satelit (SATCOM) ar putea oferi control redundant dincolo de linia vizuală. Este menționată și asemănarea cu modul de angajare „lock-on-after-launch” (LOAL) de pe IRIS-T SLS, adică racheta poate fi lansată fără blocarea inițială pe țintă, urmând să caute ținta ulterior pe baza coordonatelor primite. Platforma: dronă cu reacție, posibil până la patru motoare Platforma Polaris are o configurație tip deltă, cu elemente care amintesc de Shahed-136, dar este mai mare, iar propulsia este cu micro-turboreactoare. Varianta expusă folosește două motoare JetCat-P1000-PRO, iar drona are prize de admisie și pentru încă două motoare; nu este precizat dacă acestea ar fi montate doar pentru sarcini utile mai grele, dar este indicată ca posibilitate. Ilustrațiile de concept arată și o configurație cu patru motoare integrate în fuselaj, cu admisii mai lungi, pentru a reduce detectabilitatea. Cobra 600 are tren de aterizare retractabil, cu trei roți, ceea ce permite reutilizarea în anumite scenarii. Ar decola și ar ateriza de pe piste, dar ar putea opera și de pe suprafețe mai scurte potrivite, inclusiv porțiuni de autostradă. În același timp, intenția este ca platforma să fie suficient de ieftină încât comandanții să accepte riscul pierderii ei în luptă sau după epuizarea combustibilului. Stadiu și miza de cost: alternativă mai ieftină decât rachetele de rază lungă, dar cu compromisuri Cobra 600 a efectuat deja primele zboruri de test, cu o rachetă IRIS-T inertă (dummy). Dezvoltarea este finanțată în principal de companie, cu investiții și din partea „cel puțin a unei națiuni interesate”, fără alte detalii. TWZ plasează proiectul în contextul nevoii crescute de apărare antiaeriană și al cererii pentru soluții mai puțin costisitoare decât interceptoarele de rază lungă. Totuși, publicația avertizează că IRIS-T rămâne o soluție scumpă dacă este folosită împotriva dronelor ieftine, ceea ce sugerează că eficiența economică va depinde de tipul de amenințări și de modul de integrare în arhitectura de apărare stratificată. [...]
Airbus Defence and Space introduce drona de luptă U760 Ravenstorm în portofoliul „U” de sisteme fără pilot - disponibilă în anii 2030 și gândită pentru misiuni alături de avioane de vânătoare
Airbus își repoziționează planurile pentru aviația de luptă europeană pe drone „însoțitoare” pentru avioane cu pilot , cu U760 Ravenstorm în centru, într-un moment în care componenta de avion de generație nouă (NGF) din programul FCAS pare să fi eșuat, potrivit TWZ . Miza operațională este că astfel de platforme fără pilot ar putea acoperi mai repede și mai ieftin o parte din nevoile de capacitate ale forțelor aeriene europene, prin integrarea cu flote existente precum Eurofighter. În ajunul salonului aeronautic ILA Berlin, Airbus a prezentat ceea ce numește „cel mai versatil portofoliu de drone din Europa”, reorganizat sub un prefix comun „U” pentru sisteme fără pilot. În portofoliu intră, pe lângă Ravenstorm, o versiune „europeanizată” a XQ-58A Valkyrie (U740), platforma MALE Eurodrone (redenumită U950), soluții tactice și sisteme anti-dronă, precum și elicopterul fără pilot U145. U760 Ravenstorm: roluri de luptă și calendar „începutul anilor 2030” Airbus descrie Ravenstorm drept „următoarea evoluție” într-o familie scalabilă de aeronave de luptă colaborative fără pilot (UCCA – „uncrewed collaborative combat aircraft”), concepute să opereze împreună cu avioane de vânătoare. Compania indică drept misiuni-țintă: lovituri aer-sol cu muniții ghidate de precizie; apărare aer-aer cu rachete aer-aer cu rază medie și lungă; război electronic, inclusiv bruiaj (inclusiv „non-cinetic”) pentru suprimarea apărării antiaeriene. Un model la scară 1:1 urmează să fie expus la ILA. Conform datelor din articol, drona are aproximativ 43 de picioare lungime (aprox. 13,1 metri) și o anvergură de 33 de picioare (aprox. 10,1 metri). Airbus plasează disponibilitatea Ravenstorm „la începutul anilor 2030”, fără un an exact. Două piste pentru „drone-însoțitor”: U740 Valkyrie vs. U760 Ravenstorm Airbus propune în paralel două drone de luptă colaborative, de dimensiuni comparabile, dar cu poziționare diferită. U740 Valkyrie combină celula proiectată de Kratos cu sistemul de misiune MARS al Airbus (un „sistem de misiune suveran”, cu un nucleu software susținut de inteligență artificială pentru autonomie și utilizare pe mai multe platforme). Pentru U740, Airbus indică o țintă de intrare în serviciu în 2029, cu Forțele Aeriene Germane (Luftwaffe). Articolul notează însă că nu este limpede dacă Valkyrie a fost selectată formal de armata germană. Airbus se așteaptă ca U740 să fie folosită în experimentare operațională împreună cu Eurofighter, inclusiv pentru demonstrarea unor capabilități inițiale aer-sol. În interpretarea publicată, existența celor două oferte ar reflecta și diferențe de cost și capabilități: Valkyrie ar fi fost gândită ca platformă mai ieftină, în timp ce Ravenstorm ar fi mai capabilă și, implicit, mai costisitoare. Context: după blocajul NGF, accentul se mută pe integrarea cu flotele existente Momentul prezentării este considerat „notabil” deoarece vine după prăbușirea recentă a planului franco-german pentru avionul NGF, parte a inițiativei FCAS. În acest context, portofoliul Airbus – în special apariția Ravenstorm alături de Valkyrie – sugerează o direcție în care Europa ar putea încerca să-și mențină ambițiile de aviație de luptă prin multiplicarea forței avioanelor actuale (Eurofighter, Rafale) cu drone colaborative. Articolul mai menționează că Airbus intenționează să folosească experiența acumulată din programe anterioare precum demonstratorul Barracuda și proiectul LOUT (un demonstrator „stealth” care nu a zburat, dar a fost testat la sol). Ce rămâne neclar, pe baza informațiilor disponibile, este câte variante din familia Ravenstorm ar putea urma și în ce configurații, precum și statutul conceptului Airbus „Wingman” prezentat la ILA 2024. În schimb, direcția operațională indicată este explicită: dronele de tip UCCA sunt gândite să intre în ecuația de luptă europeană înaintea unei eventuale generații noi de avioane cu pilot, tocmai pentru a acoperi presiunea de capacitate în condiții de resurse limitate. [...]
