CEC Bank susține dezvoltarea afacerilor românești prin valorificarea resurselor locale - Zsuzsa Bereschi de la EY subliniază importanța unei strategii industriale clare pentru România

Gazul din Marea Neagră poate repoziționa România ca hub energetic regional , dar miza economică reală este dacă țara își folosește resursele pentru a construi lanțuri industriale locale și a reduce dependența de importuri, potrivit unei analize publicate de Ziarul Financiar , pe baza unei discuții cu Zsuzsa Bereschi, director energy & sustainability la EY. În contextul șocurilor recente asupra securității energetice europene – războiul din Ucraina și conflictul din Orientul Mijlociu –, Europa a văzut cum prețurile la gaze și energie au urcat la niveluri greu de anticipat, iar presiunea asupra costurilor din transport s-a accentuat. În acest cadru, tranziția către energie verde nu mai este o opțiune, ci o necesitate, însă dificultățile se mută tot mai mult în zona consumului, unde electrificarea rămâne o provocare. Unde se blochează tranziția: încălzirea și transportul Bereschi arată că reducerea emisiilor nu a ținut pasul în consum cu progresele din producția de energie electrică, în special în două zone mari: încălzirea rezidențială și transportul. Pentru încălzire, pompele de căldură sunt indicate drept soluție, dar costul ridicat și nevoia de scheme de finanțare limitează adoptarea, într-un moment în care bugetele publice sunt sub presiune, inclusiv în România. În plus, electrificarea încălzirii ar trebui corelată cu renovarea fondului locativ: peste 70% dintre locuințe sunt construite înainte de 1990, iar „valul de renovări” nu s-a produs încă, potrivit aceleiași surse. În transport, programele de finanțare au vizat mai ales segmentul individual, în timp ce decarbonizarea transportului „masiv” (logistică) nu a început, iar progresul depinde puternic de infrastructura necesară. O problemă operațională: capacitatea statului de a gestiona tranziția Un alt blocaj ține de resursa umană din administrație. Bereschi susține că multe autorități, centrale și locale, sunt „slăbite de oameni”, cu prea puțini profesioniști care să poată atrage fonduri și apoi să le gestioneze „corect, transparent”. În acest context, cercul vicios se adâncește: fără adopție pe scară largă nu apar scăderi de preț, dar adopția are nevoie de sprijin guvernamental, dificil de susținut în condițiile actuale. Miza economică: resursele locale ca bază pentru reindustrializare Punctul forte al României, în această ecuație, este existența resurselor locale, inclusiv potențialul gazului din Marea Neagră. Importanța resursei locale nu este redusă la preț, ci la faptul că existența unor cantități disponibile poate diminua dependența de importuri și vulnerabilitățile de aprovizionare. În paralel, reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare – din lanțuri lungi și complexe în unele regionale, mai diversificate – deschide o fereastră de oportunitate pentru România, inclusiv în ideea de a deveni un „hub regional energetic”, cu energia văzută ca element care poate susține relansarea industrială. Dincolo de rolul de furnizor regional, mesajul central este că România trebuie să decidă ce face cu aceste resurse în plan intern: ce industrii vrea să dezvolte, dacă merge pe industrializare/reindustrializare și ce tip de agricultură urmărește (primară sau cu valoare adăugată). Potrivit lui Bereschi, nu este doar o decizie guvernamentală, ci una care ar trebui împinsă și dinspre societate către zona de decizie publică. [...]