Candidații la președinția Franței își dispută la MEDEF soluțiile pentru datorie și deficit - Le Pen promite 125 mld. euro economii, Mélenchon vrea tăierea ajutoarelor pentru companii

Cursa pentru Élysée intră pe terenul austerității și al reformelor , după ce șapte candidați au fost forțați să-și detalieze, în fața patronatului, cum ar reduce datoria și deficitul fără să blocheze economia, potrivit Mediafax . Confruntarea a avut loc joi, 27 august, pe arena Philippe-Chatrier de la Roland-Garros, la invitația MEDEF , iar temele au fost explicit economice: datoria publică, reindustrializarea, costul muncii, fiscalitatea și birocrația. Miza este amplificată de poziționarea din sondaje: Marine Le Pen conduce „detașat” în intențiile de vot pentru primul tur, cu aproximativ 33–35%, în timp ce în spatele ei se conturează o competiție strânsă între Jean-Luc Mélenchon și candidații blocului central pentru calificarea în finală. Datoria și deficitul, linia de falie a dezbaterii Marine Le Pen a încercat să transmită mediului de afaceri că o eventuală venire la putere a Rassemblement National nu ar produce un șoc economic și a insistat pe ideea de stabilitate pentru companii, inclusiv prin respectarea promisiunilor de reducere a taxelor pe producție. Momentul care a inflamat discuția a fost însă legat de datorie: Le Pen a anunțat un plan de economii de 125 de miliarde de euro (aprox. 625 miliarde lei), care ar urma să fie prezentat înaintea dezbaterii bugetare din octombrie. Printre domeniile vizate pentru reduceri a inclus imigrația și banii trimiși către Uniunea Europeană, susținând că Franța nu ar trebui să aibă o contribuție netă la UE mai mare de aproximativ 5 miliarde de euro (aprox. 25 miliarde lei). Raphaël Glucksmann a atacat frontal această abordare, acuzând-o pe Le Pen că își construiește soluția pe doi „vinovați” – imigrația și UE – și avertizând că o reducere radicală a participării Franței la proiectul european ar pune în pericol piața de care depind companiile franceze. În același timp, el i-a criticat și pe Gabriel Attal și Édouard Philippe, ambii foști premieri ai lui Emmanuel Macron, sugerând că tabăra prezidențială poartă o parte din responsabilitatea pentru situația finanțelor publice. Propuneri cu risc de credibilitate financiară: Mélenchon versus Philippe Jean-Luc Mélenchon a venit cu cea mai provocatoare teză bugetară: dacă statul ar elimina toate ajutoarele acordate companiilor, deficitul „ar putea dispărea”, invocând estimări potrivit cărora aceste scheme ar costa între aproximativ 120 și 210 miliarde de euro (aprox. 600 miliarde–1.050 miliarde lei). Tot el a apărat ideea anulării părții din datoria Franței deținute de Banca Centrală Europeană , argumentând că, fiind în zona euro, aceasta poate fi privită ca o datorie „către noi înșine” și că o astfel de operațiune ar reduce costurile de finanțare. Édouard Philippe a respins dur această direcție, calificând-o drept „foarte periculoasă” și avertizând că anularea unilaterală a datoriei ar distruge credibilitatea financiară a Franței, împingând țara într-o situație de „interzis bancar”. Philippe a pledat pentru echilibrarea finanțelor și „mai multă muncă”, invocând presiunea demografică asupra sistemului social. În plan intern, el a amintit și propuneri deja lansate, precum reducerea perioadei de indemnizare a șomajului de la 18 la 12 luni pentru persoanele sub 50 de ani și măsuri împotriva a ceea ce a numit „open bar-ul concediilor medicale”. Pensii și cheltuieli sociale: Attal mută discuția pe arhitectura sistemului Gabriel Attal a încercat să se diferențieze atât de opoziție, cât și de Philippe, fixând un calendar: deficitul sub 3% din PIB în 2032 și buget echilibrat în 2037. Pentru atingerea țintelor, el a indicat explicit cheltuielile sociale ca zonă de analiză, menționând posibile economii în sănătate, concedii medicale și asigurări de șomaj. Pe pensii, Attal a susținut că nu mai este suficientă o nouă ajustare a vârstei de pensionare, ci este nevoie de schimbarea sistemului: un model universal bazat mai mult pe durata contribuției, în care ieșirea mai devreme din activitate ar însemna o pensie mai mică, iar rămânerea mai mult timp la muncă ar aduce o pensie „semnificativ mai mare”. În același registru economic, el a avertizat și asupra competiției industriale globale, acuzând o politică deliberată a Chinei de a „scufunda” industria europeană și franceză. Statul „birocratic” și plafonarea ajutoarelor: linia Retailleau Bruno Retailleau a împins dezbaterea spre critica aparatului public, susținând că problema majoră nu este concurența, ci „statul birocratic” și „vorace”, care ar absorbi peste 57% din bogăția produsă anual. El a descris un „stat al hârtiilor” care sufocă economia prin norme, controale și reglementări și a cerut o „ruptură” a sistemului, nu reforme punctuale. Ca măsură concretă, Retailleau a propus plafonarea totalului ajutoarelor sociale la 70% dintr-un venit de referință, argumentând că munca trebuie să rămână mai avantajoasă decât dependența de prestații. Ce urmează în campanie: bugetul din octombrie devine reper Dincolo de schimburile politice, dezbaterea a arătat că lupta pentru Élysée se va juca pe credibilitatea planurilor de consolidare fiscală și pe costul social al reformelor. Un punct de inflexiune îl poate reprezenta chiar calendarul invocat de Le Pen: prezentarea, înaintea dezbaterii bugetare din octombrie, a planului de economii de 125 de miliarde de euro, care va pune presiune pe ceilalți candidați să vină cu cifre și mecanisme comparabile. [...]