România investește sub 10.000 de dolari per elev în educație - decalaj semnificativ față de media OCDE și țările din vestul Europei

România rămâne în coada clasamentului la finanțarea educației per elev , un decalaj care se traduce în presiune pe infrastructura școlară și pe resursele disponibile în școli, potrivit unei analize publicate de Economedia , pe baza datelor OCDE (Education at a Glance 2025) prelucrate de Visual Capitalist. În timp ce statele din Europa de Vest și America de Nord alocă, în general, între 18.000 și 21.000 de dolari (aprox. 82.800–96.600 lei) pe elev anual, România se află în partea inferioară a clasamentului, cu un nivel „semnificativ mai mic” decât media OCDE, indicată la aproximativ 15.000 de dolari (aprox. 69.000 lei) pe elev. Decalajul: de la finanțare la condițiile din școli Diferența față de țările din vârful clasamentului este „de mai multe ori mai mare”, iar analiza leagă acest ecart de investițiile în educație, infrastructura școlară și resursele pentru elevi. În practică, astfel de diferențe tind să se reflecte în calitatea clădirilor, dotări, acces la tehnologie și condițiile de predare. Cine conduce clasamentul și unde se poziționează regiunea Luxemburg este liderul global, cu peste 31.000 de dolari (aprox. 142.600 lei) per elev anual, urmat de Norvegia, Austria și Statele Unite, fiecare cu peste 19.000–22.000 de dolari (aprox. 87.400–101.200 lei) per elev. În Europa de Est și în economiile emergente, mai multe țări sunt la coada clasamentului, cu investiții mult sub media OCDE. În același grup regional, Polonia și Ungaria sunt menționate în jurul valorilor de 10.000–11.000 de dolari (aprox. 46.000–50.600 lei) per elev. În afara Europei, Mexic, Turcia și Africa de Sud investesc aproximativ 4.000–5.000 de dolari (aprox. 18.400–23.000 lei) per elev, iar Peru este indicat la aproximativ 2.600 de dolari (aprox. 12.000 lei). De ce contează pentru economie Datele OCDE citate în analiză sugerează că nivelul investițiilor în educație diferă în funcție de resursele economice și de prioritățile fiecărui stat. În acest context, poziționarea României indică un risc structural: un sistem subfinanțat are mai puțin spațiu pentru modernizare și pentru reducerea diferențelor de calitate, ceea ce poate afecta pe termen lung competențele forței de muncă și productivitatea. [...]