ESA, prin ExoMars Trace Gas Orbiter, detectează hidrogen clorurat deasupra fracturilor de la Alba Mons - indiciu că Marte ar putea avea încă procese vulcanice în profunzime

Măsurători repetate ale unui gaz rar pe Marte indică posibile emisii din interiorul planetei , ceea ce ar însemna că procese vulcanice ar putea fi încă active în profunzime, cu implicații directe pentru viitoarele misiuni de explorare și pentru căutarea unor medii locuibile subterane, potrivit Science Daily . Cercetătorii au identificat concentrații neobișnuite de clorură de hidrogen deasupra unor fracturi din regiunea vulcanică Alba Mons , sugerând că gaze din interiorul planetei ar putea scăpa prin crăpături ale scoarței. O echipă internațională condusă de Alexander Trokhimovskiy consideră că gazul ar putea proveni din magmă fierbinte aflată în subteran; dacă ipoteza se confirmă, ar indica existența unor sisteme vulcanice „adormite” capabile să elibereze gaze la suprafață. De ce contează: un semnal operațional pentru misiunile către Marte Până acum, Marte a fost considerată, în linii mari, o planetă fără vulcanism activ observabil. Noile observații nu arată o erupție sau curgeri proaspete de lavă, dar ridică miza pentru monitorizarea unor zone specifice (fracturile de pe pantele Alba Mons) ca potențiale „ferestre” către activitate geologică ascunsă. Pentru misiuni, asta înseamnă că: anumite regiuni pot deveni prioritare pentru observații repetate și instrumente de analiză a gazelor; interpretarea compoziției atmosferei marțiene trebuie să țină cont de surse potențial endogene (din interior), nu doar de chimia atmosferică și de ciclurile de praf și apă. Ce au văzut instrumentele: abatere de la tiparul sezonier Clorura de hidrogen de pe Marte urmează, în general, un ciclu sezonier: tinde să atingă un vârf în iarna emisferei nordice și să scadă la niveluri foarte mici vara. În mod neobișnuit, echipa a observat valori ridicate la începutul verii nordice într-o zonă precisă, repetat, deasupra fracturilor vulcanice de la Alba Mons. Tocmai combinația dintre momentul apariției (în afara tiparului) și localizarea constantă a sugerat că ar putea fi vorba de altceva decât procese atmosferice obișnuite. Detecția inițială a clorurii de hidrogen în atmosfera marțiană a fost făcută de ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO) al Agenției Spațiale Europene (ESA), în rezultate raportate în 2021. În context terestru, clorura de hidrogen este frecvent eliberată prin deschideri conectate la magmă, ceea ce face plauzibilă o analogie – fără ca aceasta să fie, deocamdată, o dovadă directă. Fracturi „proaspete” și ipoteza unei camere magmatice Pentru a investiga sursa, echipa a combinat măsurători atmosferice cu observații detaliate ale suprafeței. Suitei de Chimie Atmosferică de la bordul TGO (care folosește spectrometre în infraroșu pentru identificarea gazelor) i se atribuie detectarea clorurii de hidrogen într-o arie relativ mică, la scurt timp după dispariția brumei de iarnă. Apoi, imaginile realizate cu camera CaSSIS au arătat fracturi înguste, aparent relativ recente, unele întinzându-se pe sute de metri, plus modificări neobișnuite de culoare în jurul crăpăturilor. O explicație propusă este că gazele din profunzime ar urca prin aceste fracturi, similar fumarolelor de pe Pământ (orificii prin care ies gaze vulcanice). Echipa avansează și un mecanism sezonier: iernile extrem de reci de pe Marte (cu temperaturi care pot coborî la -120°C) ar putea sigila fracturile cu gheață, blocând temporar degajarea gazelor; la încălzirea din începutul verii, gheața sublimează (trece direct din solid în vapori), redeschizând căile de evacuare. După evaluarea altor reacții chimice posibile care ar putea produce clorură de hidrogen fără legătură cu vulcanismul, cercetătorii propun existența unei camere magmatice „adormite” sub Alba Mons, capabilă să alimenteze emisii de gaze chiar și în absența erupțiilor vizibile. Implicații pentru căutarea vieții: energie și protecție în subteran Dincolo de geologie, miza este și astrobiologică. Gazele vulcanice ar putea oferi indicii despre evoluția atmosferei marțiene și despre condițiile care, în trecut, ar fi putut permite apă lichidă la suprafață. În plus, dacă magma sau lava ar interacționa cu apă subterană, ar putea rezulta sisteme hidrotermale calde – medii care, teoretic, pot furniza energie chimică și adăpost față de condițiile dure de la suprafață. Autorii subliniază însă limitele: rezultatele nu demonstrează că Marte erupe în prezent și nici că există viață. Ele oferă, în schimb, o direcție mai bine conturată pentru investigații viitoare în jurul fracturilor din regiunea Alba Mons. Context suplimentar despre detectarea clorurii de hidrogen în atmosfera marțiană este menționat și aici: https://scitechdaily.com/a-new-chemistry-exomars-orbiter-discovers-new-gas-and-traces-water-loss-on-mars/ (link prezent în sursa principală). [...]