China își joacă dublu rolul în războiul din Iran - de la presiuni pentru armistițiu la livrări cu potențial militar, înaintea summitului Trump–Xi din 14 mai

China își securizează interesele energetice și comerciale indiferent de deznodământul războiului din Iran , mizând simultan pe dezescaladare diplomatică și pe menținerea unor canale de sprijin economic care pot ajuta Teheranul, potrivit Antena 3 . Beijingul ar fi contribuit la obținerea unui armistițiu „fragil” la începutul lunii aprilie, după o ofensivă diplomatică în care șeful diplomației chineze, Wang Yi , a avut 26 de convorbiri telefonice cu părți implicate și actori regionali. În paralel, companii chineze ar fi continuat livrări către Iran de materiale „cu dublă utilizare” (bunuri care pot avea atât întrebuințare civilă, cât și militară), iar serviciile americane de informații ar fi indicat inclusiv o tentativă de a trimite rachete portabile antiaeriene. Miza economică: energie, rute maritime și volatilitate în piețe Din perspectiva Chinei, conflictul are o componentă economică directă, legată de energie și transport maritim. La începutul războiului, armata iraniană ar fi „închis efectiv” Strâmtoarea Ormuz pentru majoritatea navelor, permițând trecerea doar a celor care transportau petrol iranian, inclusiv către China. Chiar și așa, economia chineză ar fi fost lovită de creșterea prețurilor globale la energie, iar Beijingul resimte și efectele blocadei navale americane, care ar împiedica unele nave să plece din porturile iraniene. În același timp, China ar avea de câștigat și dintr-un război prelungit, în măsura în care SUA își consumă muniția și își golesc stocurile, iar atenția administrației americane este deturnată de la Asia, notează materialul citat de Antena 3 (The New York Times). Summitul Trump–Xi: comerțul riscă să fie împins în plan secund Summitul dintre Donald Trump și Xi Jinping este programat să înceapă pe 14 mai, la Beijing, pentru două zile. Întâlnirea fusese gândită inițial în jurul tarifelor și comerțului, însă războiul din Iran „riscă acum să-l domine complet”. În acest context, Trump ar fi reacționat „cu o nonșalanță surprinzătoare” la informațiile privind livrări chineze către Iran, tocmai pentru a nu periclita reuniunea. În articol sunt redate și declarații ale lui Trump pentru CNBC, din 21 aprilie, după ce infanteriștii marini ar fi găsit pe o navă sub pavilion iranian materiale despre care președintele SUA a spus că „nu erau foarte drăguțe” și că ar fi putut fi „un cadou din partea Chinei”. „Am fost puțin surprins, pentru că am o relație foarte bună și credeam că am o înțelegere cu președintele Xi. Dar n-are nimic. Așa e în război, nu?” „Dublă utilizare” și presiune calibrată: cum își acoperă China flancurile Potrivit articolului, Beijingul nu ar fi adoptat o poziție fermă, urmărind obiective multiple și acționând prudent. Pe de o parte, China ar împinge Iranul spre negocieri cu SUA; pe de altă parte, ar permite discret sprijin comercial care ar putea ajuta armata iraniană dacă SUA revin la un război pe scară largă. Un purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington, Liu Pengyu, a criticat blocada navală americană, numind-o „o mișcare periculoasă și iresponsabilă”, și a spus că prioritatea este prevenirea reluării luptelor. În privința livrărilor, el a afirmat că China gestionează exporturile militare „cu prudență și responsabilitate” și controlează strict exportul de articole cu dublă utilizare. Ce urmează: rol diplomatic mai mare, dar cu limite În Iran, oficiali din Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) ar discuta despre extinderea legăturilor cu China după război, inclusiv pentru a obține un tip de sprijin militar comparabil cu cel oferit de Beijing Pakistanului, potrivit lui Ali Vaez (International Crisis Group), citat în articol. În regiune, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite ar încerca să determine China să joace un rol diplomatic mai mare, iar Pakistanul s-ar baza, la rândul său, pe Beijing pentru impulsionarea negocierilor. Totuși, unii analiști citați avertizează că apetitul Chinei pentru a prelua „provocările de securitate” ale Orientului Mijlociu ar putea fi limitat, Beijingul urmărind în primul rând acces sigur la resurse energetice și piețe stabile pentru exporturi. [...]