BNR ține dobânda la 6,50% și mizează pe frânarea cererii - inflația ar urma să coboare la 3,9% la final de 2026

Banca Națională a României intră în 2026 cu un mesaj hotărât: inflația scade, dar lent, iar costul dezinflației este o economie care funcționează sub potențial. În Raportul asupra inflației – februarie 2026 , instituția confirmă că rata anuală a IPC a încheiat 2025 la 9,69%, ușor sub nivelul din septembrie, însă încă departe de ținta de 2,5% ±1 pp. În același timp, Consiliul de administrație a decis menținerea ratei cheie la 6,50%, semnalând că mixul actual – fiscal restrictiv, monetar prudent – este considerat adecvat în acest stadiu al ciclului. Inflația: dezinflație tehnică în 2026, revenire în țintă abia în 2027 Proiecția centrală indică o traiectorie descendentă cu sincope. BNR anticipează 9,2% în martie 2026, o revenire temporară spre 9,8% în T2 (efecte de bază la energie), urmată de o corecție amplă în T3, când ies din calcul șocurile fiscale și liberalizarea energiei din vara lui 2025. La final de 2026, IPC ar ajunge la 3,9%, iar în decembrie 2027 la 2,9%. Practic, reintrarea în intervalul țintei este împinsă spre T2 2027, ușor mai târziu decât se estima anterior. Inflația de bază (CORE2 ajustat) rămâne mai încăpățânată: 8,5% în decembrie 2025, cu o scădere graduală spre 4,0% la final de 2026 și 2,1% în 2027. BNR admite că majorarea TVA și accizelor din august 2025 a generat efecte mai ample decât o simplă transmitere contabilă, inclusiv prin rotunjiri de preț și ajustări întârziate în servicii. Pentru un analist financiar, mesajul e limpede: dezinflația vine în principal din efecte de bază și din cerere slabă, nu dintr-o normalizare rapidă a structurii prețurilor. Cererea internă, principalul canal de transmisie Economia a intrat tehnic în contracție în T3 2025 (-0,2% trimestrial), iar deficitul de cerere agregată s-a adâncit. BNR vede stagnare și la început de 2026, pe fondul consolidării fiscale și al erodării venitului real. Consumul privat încetinește, investițiile devin principalul motor – sprijinite de fonduri europene – iar exportul net ar putea avea contribuție marginal pozitivă în 2026. Deficitul bugetar s-a redus la 7,6% din PIB în 2025, de la 8,7% în 2024. Corecția fiscală este însă explicit recunoscută ca fiind costisitoare în termeni de creștere. În limbaj de piață: BNR și Ministerul Finanțelor joacă un joc coordonat de „hard landing controlat”. Politica monetară: stabilitate, nu experiment Rata de politică monetară rămâne la 6,50%, cu facilitățile la 7,50% (Lombard) și 5,50% (depozit). Argumentul central: șocurile din 2025 au fost preponderent de ofertă (energie, taxe), iar o înăsprire suplimentară ar fi comprimat și mai mult activitatea fără efecte rapide asupra inflației. Dobânzile interbancare au coborât ușor în T4 2025, randamentele titlurilor de stat pe termen lung au atins minimele ultimelor 12-14 luni, iar cursul leu/euro a avut o tendință moderat ascendentă, cu volatilitate controlată. Mesajul pentru investitori: BNR încearcă să evite destabilizarea pieței de titluri, în timp ce menține ancora antiinflaționistă. Riscuri: energie, fiscal, geopolitic Raportul subliniază trei zone de risc: liberalizarea completă a pieței gazelor (amânată pentru casnici până în 2027); eventuale măsuri fiscale compensatorii care ar relaxa prematur consolidarea; volatilitatea prețurilor la energie și tensiunile geopolitice. În plus, BNR recunoaște explicit că a subestimat anterior persistența inflației de bază și impactul măsurilor fiscale din 2025. E un exercițiu de transparență rar întâlnit în regiune și relevant pentru credibilitate. În esență, banca centrală pariază pe faptul că disciplina fiscală și cererea slabă vor face „munca murdară” a dezinflației. Dobânzile nu scad pentru că inflația nu este încă structural rezolvată, dar nici nu cresc pentru că economia deja încetinește vizibil. Pentru 2026, scenariul de bază rămâne unul de dezinflație lentă, creștere modestă și volatilitate gestionată – un echilibru fragil, dar calculat. [...]