Wetlands International Europe: 603 bariere mici au fost eliminate de pe râurile Europei în 2025 - România rămâne cu sute de stăvilare abandonate și fără listă UE de demolări

România riscă să rămână cu sute de baraje mici „fără stăpân”, care blochează râurile și pot deveni pericole locale , în timp ce în Europa se accelerează eliminarea barierelor depășite, potrivit unei analize din Adevărul . Miza nu este demolarea marilor baraje strategice, ci gestionarea lucrărilor hidrotehnice minore, degradate sau fără utilitate, pentru care România încearcă să contureze proceduri de conservare, postutilizare ori abandon. În multe zone, astfel de praguri, stăvilare și diguri mici au rămas în teren după dispariția vechilor amenajări industriale, piscicole sau agricole. Odată abandonate, ele se degradează, acumulează aluviuni și deșeuri, iar vegetația le „înghite”, schimbând inclusiv dinamica râurilor. Cazuri concrete: baraje uitate, aluviuni și deșeuri Exemplul dat este Hunedoara, unde un prag de beton ridicat la începutul anilor ’50 pentru priza de apă a fostului combinat siderurgic a rămas o treaptă de peste doi metri pe râul Cerna, greu de trecut de pești în amonte. Importanța lui a scăzut din anii ’60, după construirea barajului Cinciș-Cerna, iar vechiul dig a rămas scos din uz. În zonă sunt descrise și alte situații similare: pe râul Zlaști, un baraj hidrotehnic din secolul al XIX-lea, ruinat de jumătate de secol, cu lacul colmatat (acoperit de aluviuni) și cu componente metalice dispărute, și pe valea Govâjdiei, un stăvilar legat de o fostă hidrocentrală industrială, dezafectată în anii 2000, unde au dispărut în timp piese metalice. Europa accelerează demolările, pe fondul țintelor UE La nivel european, organizația Wetlands International Europe arată în raportul „Dam Removal Europe 2025”, publicat la 21 mai 2026, că în 2025 au fost eliminate 603 bariere de pe râuri, un record pentru al cincilea an consecutiv și cu 11% peste maximul din 2024 (542). Potrivit raportului, eliminările ar fi reconectat peste 3.740 km de râuri. În 2025, Suedia a dezafectat 173 de bariere, urmată de Finlanda și Spania, fiecare cu peste 100 de eliminări. Organizația notează că cele mai multe structuri eliminate au fost mici și depășite (inclusiv podețe și praguri), intervenții considerate adesea eficiente ca raport cost–beneficiu atunci când sunt făcute la scară. Contextul de reglementare este dat și de Legea UE privind refacerea naturii, intrată în vigoare în 2024, care include ținta de a readuce cel puțin 25.000 km de râuri la o stare de curgere liberă până în 2030, eliminarea barierelor fiind unul dintre instrumentele invocate pentru atingerea obiectivului. Ce spun autoritățile: nu e vorba de baraje mari, ci de lucrări minore În România, discuția a generat controverse, iar Ministerul Energiei și Administrația Națională „Apele Române ” au respins ideea că directivele europene ar impune desființarea barajelor mari. „Apele Române” a precizat că termenul „bariere” se referă în principal la lucrări hidrotehnice minore, vechi și degradate, fără utilitate, nu la baraje strategice precum Porțile de Fier, Vidraru sau Izvorul Muntelui–Bicaz. Instituția mai arată că, în cele mai multe cazuri, soluțiile discutate ar urma să fie adaptări (reprofilări, pante line, pasaje pentru pești), iar dezafectarea ar fi luată în calcul doar punctual. Totodată, autoritățile susțin că nu există o listă impusă de UE cu baraje din România care trebuie demolate, deciziile fiind luate conform legislației naționale și normativului NTLH-033 (2025) privind conservarea, postutilizarea sau abandonarea barajelor. Dimensiunea problemei: peste 2.000 de baraje, multe în zona „locală” Potrivit datelor citate, România are peste 2.000 de baraje construite în ultimele trei secole, iar mai puțin de 200 sunt considerate de importanță excepțională sau deosebită (categoriile A și B). „Apele Române” administrează 82 de baraje importante și 329 de baraje de mai mică importanță, Hidroelectrica administrează 99 de baraje importante, iar peste 1.500 de baraje mici aparțin autorităților locale, firmelor sau persoanelor fizice, fiind realizate mai ales pentru piscicultură și agrement. În lipsa unei administrări și a unei decizii de „închidere” corectă (conservare, adaptare sau dezafectare), barajele mici abandonate rămân un risc operațional și de siguranță: pot bloca râurile, pot acumula deșeuri și aluviuni și pot amplifica problemele locale, fără să mai ofere beneficiile pentru care au fost construite. [...]