China își schimbă strategia față de Taiwan și Japonia în contextul instabilității din Orientul Mijlociu - Beijing își intensifică acțiunile diplomatice și militare pentru a-și consolida influența regională

China își recalibrează presiunea asupra Taiwanului și Japoniei, mutând accentul de la un orizont militar „2027” la miza politică a alegerilor din 2028 , într-un moment în care criza din Orientul Mijlociu îi oferă Beijingului spațiu să se prezinte drept „broker” global, dar îi complică și calculele de securitate și comerț, potrivit Reuters . Beijingul își intensifică simultan mesajele diplomatice și militare în vecinătatea sa imediată: escaladează tensiunile cu Japonia, își poziționează navele pentru a împiedica Filipinele să ajungă la un banc disputat și își face, în mod public, loc în politica internă a Taiwanului printr-o apropiere de opoziția Kuomintang (KMT) înaintea scrutinului din 2028. În paralel, China încearcă să capitalizeze pe fondul haosului din Golf și al acțiunilor SUA, inclusiv printr-o retorică de „stabilitate” și „ordine” internațională. Pivotul de la „2027” la „2028”: narațiune politică, nu doar calendar militar Reuters notează o schimbare subtilă, dar rapidă, în narațiunea Chinei despre Taiwan. În timp ce oficiali americani au avertizat de ani de zile că Beijingul își construiește capacitățile militare cu obiectivul de a fi pregătit pentru o invazie până în 2027, China își mută acum accentul către alegerile din Taiwan din 2028. Mesajul împins mai agresiv este că o victorie a KMT ar putea „evita conflictul” și ar deschide calea către relații mult mai apropiate, în timp ce o nouă victorie a partidului aflat la putere, Democratic Progressive Party (DPP), ar pregăti terenul pentru confruntare: presiune asupra viitoarelor administrații americane să „abandoneze” insula și deteriorarea relațiilor cu Japonia pe tema viitorului Taiwanului. În acest context, Reuters menționează întâlnirea intens promovată de la Beijing în care noul lider KMT, Cheng Li-wun, a spus că l-ar invita pe Xi Jinping în Taiwan dacă va câștiga alegerile din 2028. Japonia, noul punct de fricțiune: securitate și semnale despre nuclear Un motiv central al înăspririi tonului Chinei este relația cu Japonia, după instalarea noului premier japonez Sanae Takaichi . Potrivit Reuters, declarații oficiale chineze o indică în mod special pe Takaichi, inclusiv pentru comentarii din noiembrie potrivit cărora o preluare a Taiwanului de către China ar putea deveni o situație „care amenință supraviețuirea” Japoniei. În plus, oficiali și media chineze își exprimă îngrijorarea că Tokyo ar putea căuta să dobândească arme nucleare. Guvernul Takaichi afirmă că Japonia rămâne angajată statutului său non-nuclear, dar încearcă să-și consolideze relațiile internaționale, inclusiv prin invitarea a peste 30 de ambasadori din NATO și alte state la Tokyo pentru cooperare în apărare și alte domenii. Criza din Golf: oportunitate diplomatică, dar risc economic și de lanțuri de aprovizionare Pe fondul crizei din Golf și al „blocadei” militare declarate de SUA în Strâmtoarea Hormuz , China își intensifică eforturile de a se poziționa ca actor global de echilibru. Xi Jinping a descris, într-o întâlnire cu premierul spaniol Pedro Sanchez, o „regresie către legea junglei”, în linie cu mesajul că Beijingul ar fi o voce a „rațiunii” și stabilității. În același timp, Reuters subliniază că rămâne neclar ce face China în raport cu Iranul. Oficiali și media chineze au negat „furios” relatări CNN potrivit cărora Beijingul ar fi furnizat arme Teheranului în actuala criză. Alți analiști citați de Reuters susțin că, similar sprijinului pentru Rusia în Ucraina, China ar prefera să livreze componente civile „cu dublă utilizare” (bunuri care pot fi folosite și în scopuri militare), nu sisteme de armament complete. Riscul de escaladare are și o dimensiune economică: președintele SUA, Donald Trump, a promis noi tarife împotriva Chinei dacă se dovedesc livrări de arme, ceea ce ar lovi și mai mult o creștere globală deja în scădere, potrivit Reuters. Totodată, fluxurile de petrol prin Hormuz rămân afectate: petroliere deținute și sub pavilion chinez au trecut periodic, însă „departe” de ritmul de dinaintea crizei, iar lanțurile globale de aprovizionare de care depinde China „arată deja șubrede”. Ce urmează: mai multă presiune regională, dar cu multe necunoscute Analiza Reuters indică faptul că Beijingul încearcă să transmită lumii o lecție: într-un eventual scenariu în care China ar face mișcări militare pentru a prelua controlul asupra Taiwanului, restul lumii „nu ar trebui să se implice”, indiferent de reacțiile Japoniei sau SUA. Dar ambițiile Chinei sunt limitate de incertitudini majore: nu este sigur că apropierea KMT de Beijing va convinge electoratul taiwanez, iar eforturile de izolare a guvernului de la Tokyo par, deocamdată, cu rezultate slabe. În plus, criza din Golf creează atât oportunități de influență, cât și constrângeri practice pentru China, inclusiv posibilitatea ca Beijingul să fie nevoit să caute o înțelegere cu Washingtonul — eventual printr-un mecanism ONU încă blocat — pentru a presa Iranul să permită trecerea mai multor nave, potrivit Reuters. [...]