Războiul din Iran scumpește gazul și îngrășămintele în Europa - efectul în prețurile alimentelor este așteptat la recolta din 2027

Scumpirea îngrășămintelor riscă să împingă în sus prețurile alimentelor în Europa în 2027 , pe măsură ce fermierii intră în sezonul de toamnă cu costuri mai mari la inputuri și fără posibilitatea de a le compensa prin prețuri mai bune la cereale, potrivit Politico . Efectul nu se vede încă la raft, dar lanțul „gaz–îngrășăminte–recoltă–alimente” are întârzieri de luni, iar „durerea” pentru consumatori ar urma să vină odată cu recolta de anul viitor. Creșterea pornește din energie: Europa își produce îngrășămintele azotate, însă le face din gaz importat. După ce Strâmtoarea Hormuz a fost închisă în urma represaliilor Iranului la lovituri SUA–Israel, prețurile la gaz au urcat cu 59%, iar unele îngrășăminte cu până la 50%. În Germania, ureea (cel mai tranzacționat îngrășământ) a ajuns la circa 550 euro/tonă, de la aproximativ 370 euro înainte de război. De ce nu se vede încă la supermarket, dar riscul se mută în 2027 Marile lanțuri de retail citate în material (Carrefour și Aldi) spun că prețurile nu s-au mișcat deocamdată, însă explicația ține de calendar: o mare parte din alimentele aflate acum pe raft au fost produse cu inputuri cumpărate sau contractate înainte ca șocul să se transmită complet. David Laborde, care conduce divizia de economie agroalimentară din cadrul FAO (agenție ONU), explică faptul că stabilitatea actuală „reflectă în principal calendarul, nu imunitatea”. Pentru primăvară, fermierii europeni au avut un „tampon”: mulți au făcut stocuri înainte de escaladare, iar oficiali ai Comisiei Europene spun că nevoile acestui sezon sunt „în mare parte asigurate”. Problema se mută însă la însămânțările de toamnă, când se plasează acum comenzi la prețuri de criză, în timp ce grâul se vinde la același nivel ca înainte de război. Consecința economică anticipată în material: o parte dintre fermieri reduc dozele de azot sau trec la culturi care au nevoie de mai puțin îngrășământ. Ambele opțiuni înseamnă producții mai mici în 2027 și, implicit, presiune de creștere a prețurilor pentru consumatori. Țări mai expuse și prime semne de costuri în ferme Impactul nu este uniform. Irlanda este prezentată ca un caz vulnerabil: are aproape zero industrie internă de îngrășăminte, iar 90% din terenul agricol este pajiște, care are nevoie de azot pe tot parcursul sezonului. Potrivit Irish Farmers’ Association, mulți fermieri irlandezi cumpără în mod obișnuit din februarie până în septembrie, deci nu au „pre-cumpărat” și semnează acum contracte la prețuri majorate. În Suedia, federația națională a fermierilor (LRF) estimează că războiul i-a costat deja pe membri 160 milioane euro, echivalentul a 12% din profituri. Mesajul federației: cei fără stocuri vor folosi mai puțin îngrășământ, vor recolta mai puțin și vor transfera costul către consumatori. Răspunsul Bruxelles-ului: plan pe termen lung, problemă pe termen scurt Comisia Europeană a reacționat prin măsuri legate de energie și prin relaxarea regulilor de ajutor de stat pentru a sprijini fermierii. Mai dificilă este însă partea de îngrășăminte, unde dependența de gaz importat s-a acumulat „de decenii”. Comisarul european pentru Agricultură, Christophe Hansen , urmează să prezinte pe 19 mai un „plan de acțiune” pentru îngrășăminte, construit pe patru direcții: reducerea dependenței de importuri; creșterea producției interne; promovarea alternativelor cu emisii reduse; sprijin pentru utilizarea mai eficientă (mai puțin) a îngrășămintelor. Problema, potrivit materialului, este calendarul: o fabrică nouă de îngrășăminte se construiește în 3–4 ani, iar producția UE este deja cu 19% sub nivelul din 2019, deci măsurile structurale nu ajută deciziile de plantare pentru 2027. Taxa de carbon la frontieră ( CBAM ) complică ecuația costurilor Peste șocul de război se suprapune și CBAM (mecanismul UE de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon), o „taxă de carbon la frontieră” care, din 1 ianuarie, adaugă un cost importurilor de îngrășăminte din țări cu reguli climatice mai slabe. În UE există diviziuni: Italia și Franța vor suspendarea, în timp ce Polonia și Germania (care găzduiesc cele mai mari capacități de producție de îngrășăminte azotate din bloc) vor menținerea. Comisia pare la rândul ei nehotărâtă: versiuni anterioare ale planului din 19 mai ar fi inclus o formă de „ușurare” legată de CBAM, dar cea mai recentă versiune ar fi renunțat la ea, potrivit a două persoane familiarizate cu dosarul. Jean-Baptiste Boucher, director de comunicare la Copa-Cogeca (principala organizație de lobby a fermierilor din UE), avertizează că, chiar dacă se oprește criza din Orientul Mijlociu, costul CBAM rămâne. Ce urmează și când se poate vedea în prețuri Politico notează că impactul combustibililor ar urma să se simtă primul, spre finalul verii, în timp ce efectul îngrășămintelor vine mai târziu, odată cu recoltele influențate de deciziile de fertilizare din toamna acestui an. Un reper de calendar cu miză pentru piață: primele certificate CBAM ajung la scadență la 1 februarie 2027, însă următoarea recoltă va fi plantată înainte de acel moment. Până atunci, prețurile din retail, încă stabile în declarațiile Carrefour și Aldi, „probabil” nu vor mai arăta la fel, sugerează materialul. [...]