Cercetători din India explică apariția unei polinii de 89.121 km² în gheața Antarcticii - combinație de râuri atmosferice, valuri de căldură marină și vânturi care au adus apă mai caldă la suprafață

Apariția unei „polinii” uriașe în plină iarnă arată cât de repede pot deveni instabile condițiile care țin gheața marină la locul ei , un element-cheie pentru protecția calotei antarctice și, indirect, pentru riscul de creștere a nivelului mărilor, potrivit Digi24 . O gaură de apă deschisă înconjurată de gheață (numită „polinie”) a fost observată în august 2024 în golful Breid, Antarctica de Est, într-o perioadă în care zona este, de regulă, complet înghețată. La dimensiunea maximă, suprafața a ajuns la 89.121 de kilometri pătrați, puțin sub teritoriul Portugaliei; în articol este menționată și o estimare rotunjită de aproximativ 90.000 de kilometri pătrați. Ce a declanșat fenomenul Cercetătorii din India, coordonați de specialistul Jeebanjyoti Swain , au concluzionat că polinia a fost rezultatul unei combinații de episoade meteorologice și oceanografice extreme, relatează Digi24, citând Science Alert . Concluziile au fost publicate în revista Geophysical Research Letters . Potrivit studiului, mecanismul a inclus: râuri atmosferice intense (șase episoade în iulie–august 2024), care au transportat aer cald și umed spre Antarctica și au împins gheața marină spre pol; valuri de căldură marină persistente, care au îngreunat înghețarea apei; vânturi puternice care au produs „sucțiunea Ekman” (deplasarea apelor de la suprafață sub acțiunea vântului), aducând la suprafață apă mai caldă din straturile profunde și încetinind sau chiar împiedicând formarea gheții. Autorii notează că aceste râuri atmosferice s-au numărat printre cele mai puternice episoade de transport al umidității înregistrate vreodată în mijlocul iernii antarctice. De ce contează: rolul gheții marine ca „zonă-tampon” Deși gheața marină plutește și nu ridică direct nivelul mărilor atunci când se topește, ea funcționează ca zonă-tampon în jurul platformelor de gheață și al ghețarilor. Dacă întinderea gheții marine scade, o parte mai mare a calotei glaciare antarctice rămâne expusă apelor oceanice tot mai calde, ceea ce poate accelera procesele care duc la creșterea nivelului mărilor. Gheața marină este, în același timp, importantă pentru ecosistemele antarctice, iar lanțurile trofice care susțin o mare parte din viața oceanelor depind de revenirea regulată a gheții. Context: minime istorice recente ale gheții marine Articolul mai arată că, în acest an, Antarctica a înregistrat a treia cea mai redusă întindere a gheții marine de iarnă de când se fac măsurători. Totodată, cele mai scăzute patru valori ale întinderii gheții marine de iarnă au fost înregistrate în ultimii patru ani: recordul minim a fost în 2023, iar 2024 (când a apărut polinia din golful Breid) este pe locul al doilea. În iunie, o suprafață extinsă din Marea Bellingshausen, în vestul Peninsulei Antarctice, nu a înghețat, lăsând expusă o zonă de ocean aproximativ cât Franța, deși în mod normal ar fi trebuit să fie acoperită de gheață marină. Ce urmează, potrivit cercetătorilor Echipa lui Swain estimează că astfel de polinii ar putea apărea mai frecvent în viitor, pe măsură ce schimbările climatice intensifică râurile atmosferice, favorizează valuri de căldură mai frecvente și mai persistente și contribuie la încălzirea straturilor superioare ale Oceanului Austral. În articol este menționat și că există dovezi că modificările climei globale sunt provocate de activitățile umane, în principal prin arderea combustibililor fosili, ceea ce înseamnă că tendințele pot fi influențate prin reducerea cauzelor. [...]