Analiză: România, țintă ușoară pentru influența rusească după pierderea Ungariei de către Orban - Eforturile Kremlinului de a capta bunăvoința electoratului român se intensifică în contextul instabilității politice interne

Rusia își poate intensifica eforturile de influență în România , pe fondul pierderii unui aliat important la Budapesta, iar vulnerabilitatea internă – în special guvernarea slabă și alimentarea curentelor populiste – face ca Bucureștiul să fie „una dintre prăzile cele mai facile” pentru Vladimir Putin, potrivit unei analize publicate de Adevărul . În acest context, istoricul Cosmin Popa , cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, susține că influența rusească în Europa nu funcționează „aritmetic”, ci „algebric”: pierderea Ungariei ca punct de sprijin nu înseamnă retragere, ci reorientare și intensificare a eforturilor de „captare a bunăvoinței” unei părți din electoratul european, inclusiv din România. De ce contează pentru România: vulnerabilitatea e internă, nu doar geopolitică Cosmin Popa afirmă că Rusia nu și-a redus demersurile de influențare a politicii românești nici măcar în perioada în care avea un regim prietenos la Budapesta. În opinia sa, la București persistă o „precauție exagerată” a politicienilor de a nu leza sensibilitățile electoratului populist, iar până acum nu vede „nicio schimbare” care să indice că eforturile rusești nu au succes. Într-un pasaj central al interviului, Popa leagă direct ascensiunea populismului de performanța guvernării: „Tendințele populiste sunt alimentate de proasta guvernare sau de insuficient de competenta guvernare a partidelor democratice aflate la putere.” De aici rezultă, în logica sa, vulnerabilitatea României: nu doar expunerea la propagandă sau operațiuni de influență, ci un teren intern fertilizat de nemulțumiri și neîncredere. „Debarcarea lui Orban” nu închide subiectul: orbanismul rămâne, iar Rusia caută alte pârghii Popa consideră că pierderea influenței ruse în Ungaria este un „ șoc major ” pentru Putin, deoarece Budapesta a funcționat ca aliat în interiorul UE: o sursă de blocare a unor mecanisme europene, de informații și de inițiative menite să slăbească regimul de sancțiuni împotriva Rusiei. Totuși, el avertizează că plecarea lui Viktor Orbán de la putere (pe care o consideră probabilă) nu înseamnă dispariția „orbanismului” și a mesajelor care au mobilizat electoratul în ultimii ani. În această cheie, schimbarea de la Budapesta nu aduce automat „liniște” la București, pentru că presiunea geopolitică și competiția pentru influență rămân active. Relația cu Ungaria: presiunea pe tema minorității maghiare ar putea crește În plan bilateral, Popa nu anticipează o schimbare de fond a poziției Ungariei față de maghiarii din România, dar spune că aceasta ar putea deveni „mai contondentă”, adică mai precisă și mai fermă în privința modului de organizare a minorităților naționale. El argumentează că, tradițional, minoritatea maghiară din România a fost folosită de politicienii de la Budapesta ca direcție de „decontare a presiunilor interne”, iar discuțiile despre autonomie și drepturi ar urma să continue, cu o posibilă creștere a presiunii asupra Bucureștiului. Ce urmează, potrivit analizei: testarea solidarității NATO și competiția pentru electorat Popa plasează această dinamică într-un tablou mai larg: Rusia ar urmări să testeze limitele solidarității NATO, în timp ce Europa a intrat pe o direcție de reînarmare și creștere a autonomiei operaționale. În acest cadru, România rămâne expusă nu doar prin poziția geografică, ci mai ales prin fragilități interne care pot fi exploatate politic. [...]