Știință11 apr. 2026
NASA anunță succesul misiunii „Artemis 2” - Rusia se confruntă cu stagnare în programul său spațial și pierderi în competiția lunar
Succesul misiunii „Artemis 2” scoate în evidență decalajul tot mai mare al Rusiei în cursa spațială , într-un moment în care SUA și China își accelerează programele lunare, iar Moscova se luptă cu stagnare, datorii și subfinanțare, potrivit focus.de . Contextul este cu atât mai sensibil cu cât Rusia marchează 65 de ani de la zborul lui Iuri Gagarin, simbol al supremației sovietice de altădată. Articolul notează că recordul stabilit de cei patru astronauți NASA, care au ajuns „mai departe în spațiu decât orice om până acum”, a venit în preajma Zilei Internaționale a Zborului Spațial Uman (12 aprilie), legată istoric de misiunea lui Gagarin din 12 aprilie 1961, când acesta a petrecut 108 minute în spațiu la bordul navei „Vostok”. De ce contează: Rusia rămâne în urmă la Lună, iar problemele sunt structurale Miza principală, în lectura publicației, este „cursa spre Lună”, unde SUA și China sunt în față, iar Rusia „a fost lăsată pe margine”. Un expert rus în domeniu, Georgi Trișkin, susține că Rusia nu reușește nici măcar să-și respecte propriile planuri privind sondele lunare și se teme că diferența față de lideri se va adânci. În plan operațional, Roskosmos a amânat în mod repetat expediții, după eșecul primei misiuni lunare fără echipaj din 1976 încoace: sonda „Luna-25” s-a prăbușit pe suprafața Lunii în august 2023, un eșec costisitor, cu atât mai vizibil cu cât India reușise anterior o misiune similară. Presiune bugetară și sancțiuni, dar și datorii și subfinanțare Textul leagă dificultățile actuale și de faptul că Rusia direcționează „multă” finanțare către războiul de agresiune împotriva Ucrainei, în timp ce sancțiunile occidentale apasă suplimentar. Totuși, aceeași sursă amintește că, în perioada Războiului Rece, URSS a reușit performanțe majore în pofida presiunilor geopolitice, de la „șocul Sputnik” (1957) până la competiția care a culminat cu aselenizarea americană din 1969. Trișkin descrie probleme „profunde” în industrie, pe care le caracterizează drept o fază de stagnare, asociată cu surplus de personal, datorii „insuportabile” la companiile cheie și subfinanțare „în toate domeniile”, într-o analiză publicată pentru think tank-ul Carnegie. Ce urmează: Rusia caută roluri de nișă și se uită tot mai mult spre China Deși Moscova își menține planurile lunare, inclusiv la nivel declarativ, Trișkin consideră că Rusia a ratat momentul și ar putea cel mult contribui cu soluții tehnice pentru o viitoare stație lunară, de exemplu în zona utilizării energiei nucleare. În acest sens, în cadrul primei „Săptămâni a Spațiului” de la Moscova (menționată ca fiind în desfășurare până pe 12 aprilie), compania de stat Rosatom a anunțat intenția de a construi reactoare nucleare mici pentru un avanpost pe Lună, capabile să funcționeze autonom cel puțin zece ani; este menționată și posibilitatea unui propulsor nuclear pentru rachete. Pe linia cooperării, un cosmonaut rus, Alexei Subrițki, spune că realizările partenerilor ar trebui să fie un stimulent pentru o misiune cu echipaj, „posibil” în cooperare cu alții, sugerând o accelerare a pașilor. Cea mai plauzibilă direcție de colaborare este China: cele două țări au semnat în 2025 o declarație de intenție pentru construirea unei centrale electrice lunare comune până în 2036. În paralel, China își împinge înainte programul lunar: după ce misiunea „Chang’e 6” a adus în 2024 probe de pe fața îndepărtată a Lunii, „Chang’e 7” ar urma să ajungă în acest an la polul sud pentru a căuta gheață de apă, ca etapă de pregătire pentru o bază de cercetare pe care „Chang’e 8” ar urma să o dezvolte. Publicația mai notează că avantajul Chinei ar fi organizarea centralizată a programului, care permite accelerarea deciziilor și a dezvoltării, inclusiv pe zona rachetelor reutilizabile, unde mai multe companii lucrează la modele similare celor promovate de SpaceX. [...]