Ministerul Antichităților din Egipt a descoperit la Tell Nasser un complex complet de băi și un sistem hidraulic antic - situl indică locuire din secolele IV–III î.e.n. și utilizare până în perioada romană

Descoperirea unui complex complet de băi cu alimentare și drenaj indică un nivel avansat de infrastructură publică în estul Deltei Nilului, într-o zonă-cheie de tranzit și așezări la nord de Canalul Suez, potrivit The Jerusalem Post . Arheologii au găsit instalațiile la situl Tell Nasser (guvernoratul Port Said), în primul sezon de săpături din perimetru, la circa 1,5 km nord de Canalul Suez și aproximativ 40 km sud de Port Said. De ce contează: infrastructură de apă „la pachet”, rar documentată complet Secretarul general al Consiliului Suprem al Antichităților, dr. Hisham El-Leithy, spune că importanța descoperirii are două componente: documentarea primului complex de băi complet identificat la Tell Nasser și confirmarea faptului că situl era locuit înainte de perioada ptolemaică , fiind utilizat și în perioada romană. În plus, ansamblul oferă „o imagine completă” a ingineriei hidraulice antice din regiunea estică a Deltei. Elementul distinctiv față de alte complexe similare din Egipt, conform aceleiași surse, este combinația dintre: o unitate de baie privată și o baie publică în același ansamblu; un sistem complet de alimentare cu apă și drenaj (evacuare). Ce au găsit arheologii: bazin privat, încălzire și băi publice Unitatea privată este organizată în jurul unui bazin circular de aproximativ 2,5 metri diametru, realizat din cărămidă roșie și căptușit cu un mortar roz rezistent la umezeală. În apropiere, o structură joasă este interpretată ca instalație pentru încălzirea apei , potrivit lui Mohamed Abdel Badi, șeful Sectorului Antichități Egiptene din cadrul Consiliului Suprem al Antichităților. Băile publice includ două încăperi circulare (tholoi), fiecare cu diametrul de aproximativ cinci metri . În prima încăpere au fost identificate cinci băi pentru picioare, dintre care trei s-au păstrat în stare bună; acestea au spătar, cotiere laterale și un locaș rotunjit pentru picioare, plus mai multe bazine folosite pentru colectarea și distribuția apei. Pardoseala era finisată cu mortar hidraulic antiderapant, iar scurgerea era conectată la rețeaua internă de drenaj. Cronologie și utilizare: de la faze timpurii la adaptări în epoca romană târzie Studiul preliminar al straturilor arheologice indică o succesiune de locuire care începe în sfârșitul secolului IV și începutul secolului III î.e.n. , cu fragmente de ceramică cipriotă și amfore grecești. Straturile superioare indică o fază ptolemaică (secolele II–I î.e.n.), inclusiv ștampile de amfore rhodiene. Abdel Badi afirmă că ansamblul ar fi fost construit probabil la sfârșitul secolului I î.e.n. și a rămas în uz în perioada romană, cu modificări arhitecturale succesive. În perioada romană târzie, unele părți par să fi fost reutilizate ca spații de depozitare, pe baza amforelor de tip Gaza recuperate din sit. Sistemul hidraulic: canal de alimentare și rețea de drenaj Khaled Farid, directorul Zonei de Antichități Port Said și șeful misiunii, a declarat că săpăturile au scos la iveală un sistem hidraulic complet, inclusiv un canal de alimentare cu apă de șase metri din cărămidă roșie, parțial acoperit cu o boltă, precum și o rețea completă de drenaj. Sub acesta a fost identificat un canal mai vechi, iar în zonă au apărut și urme de ziduri rezidențiale, sugerând faze de construcție anterioare. Ministrul egiptean al Turismului și Antichităților, Sherif Fathy, a apreciat rezultatele misiunii, afirmând că descoperirea aduce „noi perspective” asupra istoriei locuirii și a dezvoltării arhitecturii și serviciilor publice în estul Deltei în perioadele ptolemaică și romană. [...]