Jensen Huang (Nvidia) susține taxarea averilor în California - falia dintre miliardari se adâncește pe fondul noilor inițiative fiscale ale statelor americane

Divizarea miliardarilor pe tema taxelor pe avere riscă să accelereze schimbări fiscale la nivel de state, dar cu costuri de implementare și risc de migrație a capitalului. Potrivit CNN , pe fondul inițiativelor din state „albastre” precum California și al discuțiilor despre taxe pe avere sau pe locuințe de lux folosite ocazional, o parte dintre cei foarte bogați își asumă public ideea de impozitare mai dură, în timp ce alții finanțează campanii de blocare a acestor măsuri. Nvidia CEO Jensen Huang , cu o avere estimată de CNN la aproximativ 200 de miliarde de dolari (aprox. 920 de miliarde de lei), a spus despre propunerea Californiei privind o taxă pe avere că „este în regulă” și că nu s-a gândit niciodată la asta. În același registru, Tom Steyer și-a legat campania pentru funcția de guvernator al Californiei de majorarea taxelor pentru persoane ca el, prezentându-se drept „miliardarul care vrea să-i taxeze pe alți miliardari”. Două tabere: acceptare versus ofensivă politică și juridică Materialul descrie o ruptură vizibilă între miliardari, cu mize politice și generaționale. În timp ce unii susțin taxarea ca „mod de a da înapoi”, alții văd inițiativele fiscale drept un atac direct. În tabăra opoziției, CNN notează că: Sergey Brin și Peter Thiel cheltuiesc milioane pentru a combate propunerea Californiei; finanțistul Ken Griffin a criticat drept „rușinoasă” ideea unei taxe de tip „pied-à-terre” (taxă pe a doua locuință de lux folosită ocazional) propusă de primarul Zohran Mamdani; Steven Roth, CEO al Vornado, a comparat apelurile de a taxa bogații cu un epitet rasial. Kimberly Phillips-Fein, istoric la Columbia University, spune că pentru unii dintre cei vizați taxa a devenit „un simbol al antagonismului politic față de bogați” și este percepută ca o insultă personală care le pune sub semnul întrebării „virtutea morală”. De ce statele împing acum taxarea averii și unde se blochează Dincolo de retorică, CNN punctează o problemă de arhitectură fiscală: sistemul american taxează mai puternic veniturile din muncă (salarii) decât acumularea de avere. Publicația citează o analiză ProPublica potrivit căreia averea celor mai bogați 25 de miliardari a crescut cu 401 miliarde de dolari între 2014 și 2018, în timp ce aceștia au plătit o rată de impozitare federală pe venit de 3,4%. Ray Madoff, profesor la Boston College Law School, argumentează că dezbaterea publică se mută greșit pe „venit”, deși o parte importantă a averii miliardarilor vine din aprecierea acțiunilor deținute, nu din venituri impozabile. În plus, ea susține că plata impozitului pe câștigurile de capital (profitul din vânzarea activelor) a ajuns „opțională” în practică, prin strategii precum amânarea vânzării sau compensarea câștigurilor cu pierderi din alte investiții. CNN mai notează că moștenirile sunt, în logica sistemului, în afara impozitului pe venit, urmând să fie acoperite de impozitul pe succesiune, însă veniturile federale din această sursă au rămas aproape neschimbate în ultimele decenii din cauza portițelor legislative. Riscul major pentru state: competiția fiscală și administrarea dificilă Unghiul practic al discuției este că, în lipsa unei reforme federale, statele încearcă să „stoarcă” mai multe venituri de la cei mai bogați, dar pot declanșa efecte adverse: contribuabilii se pot muta, iar companiile pot alege jurisdicții cu taxe mai mici. În plus, taxele pe avere sunt greu de administrat, pentru că evaluarea unor active precum arta, proprietățile imobiliare sau structurile de afaceri complexe este complicată, iar persoanele foarte bogate au resurse pentru optimizare fiscală. CNN oferă și un reper internațional: în 1990, 12 țări aveau taxe pe avere, dar până în 2024 mai rămăseseră doar trei. Unele state, precum Suedia, le-au eliminat pentru competitivitate financiară, iar altele, precum Franța, au constatat mutarea activelor în afara țării. Ray Madoff rezumă problema astfel: statele concurează între ele, iar „a-i viza pe bogați” funcționează cel mai eficient la nivel federal, nu local. [...]