Apărare24 iul. 2026
Industria de apărare a Ucrainei produce racheta de croazieră Flamingo la costuri mult mai mici - raport: rază de acțiune dublă față de Tomahawk și preț la jumătate
Industria de apărare a Ucrainei împinge SUA și Europa spre arme mai ieftine, produse în masă , pe fondul lecțiilor din război despre raportul cost–efect. O analiză TechRadar arată cum sisteme ucrainene precum racheta de croazieră Flamingo și dronele cu rază lungă de acțiune schimbă așteptările privind prețul, ritmul de producție și materialele folosite, cu efecte directe asupra strategiilor occidentale de apărare. Un exemplu central este Flamingo, dezvoltată de Fire Point. Potrivit unui raport din The Atlantic (citat de publicație), racheta ar avea aproximativ dublul razei de acțiune față de Tomahawk-ul american, un focos mai mare și un cost de circa jumătate. Mesajul economic este că munițiile „ieftine” pot forța adversarul să consume interceptori scumpi, iar statele și companiile occidentale sunt împinse să găsească echilibre noi între performanță și cost. Producție accelerată și costuri reduse prin soluții „suficient de bune” Fondatorul Fire Point, Denys Shtilerman , spune că firma produce aproximativ 200 de drone cu rază lungă pe zi, alături de până la trei rachete Flamingo. Publicația notează că reducerea costurilor ar veni, între altele, din: folosirea unor motoare cu reacție reutilizate, provenite din aeronave sovietice mai vechi, în locul unor sisteme noi de propulsie; construcție din fibră de carbon, în locul aliajelor convenționale de aluminiu; aripi de dronă cu spumă ușoară. Logica este una de proiectare pentru cerința operațională minimă, nu pentru durabilitate pe termen lung. Shtilerman este citat spunând că „au nevoie să zboare 15 ore. Orice peste asta e o risipă de bani”. Efect de contagiune în industria americană: interceptori mai ieftini Presiunea de a coborî costurile începe să se vadă și la producătorii consacrați din SUA, pe măsură ce realitățile de pe câmpul de luptă penalizează soluțiile foarte scumpe. TechRadar dă ca exemplu Lockheed Martin , care a introdus PAC-3 Adapted Capability Effector (ACE), un interceptor care „ar urma” să coste sub jumătate din PAC-3 MSE, evaluat la peste 4 milioane de dolari bucata (aprox. 18 milioane lei). Asta ar plasa ACE sub 2 milioane de dolari (aprox. 9 milioane lei), lăsând interceptorii mai scumpi pentru amenințările balistice cele mai dificile. Miza pentru Europa: parteneriate industriale, nu doar achiziții Publicația argumentează că succesul unor sisteme testate în război poate atrage producători străini către parteneriate industriale și acorduri de producție comună, nu doar contracte de cumpărare. În Europa, nouă țări au anunțat împreună cu Ucraina o „Coaliție integrată anti-rachete balistice”, susținută de tehnologie și experiență industrială ucraineană, ceea ce poate deschide ușa transferului de know-how și cooperării pe termen lung între companii. În același timp, TechRadar notează o limitare importantă: credibilitatea și autenticitatea lui Shtilerman sunt puse sub semnul întrebării, pe fondul unor elemente din trecutul său (studii și muncă în Rusia, două pedepse cu închisoarea) și al asocierii companiei cu o investigație majoră de corupție. Acest context poate conta în eventuale negocieri internaționale, chiar dacă tendința mai largă – orientarea către producție rapidă și costuri mai mici – rămâne relevantă pentru piața de apărare. [...]