Japonia pregătește investiții de peste 65 mld. dolari în reactoare nucleare modulare mici în SUA - pachetul include proiecte GE Vernova Hitachi și posibile finanțări pentru NuScale, tehnologia folosită și la Doicești

Japonia pregătește investiții de peste 65 de miliarde de dolari (aprox. 300 mld. lei) în reactoare nucleare modulare mici în SUA , o mișcare care poate accelera maturizarea tehnologiei SMR (reactoare modulare mici) și, indirect, poate influența și proiectul similar din România, de la Doicești , potrivit Libertatea . Investiția este parte dintr-un pachet mai amplu de investiții japoneze în Statele Unite, estimat la 550 de miliarde de dolari (aprox. 2.530 mld. lei), convenit în urma negocierilor comerciale dintre Washington și Tokyo. Dincolo de construcția de centrale, obiectivul declarat este dezvoltarea unui lanț de aprovizionare pentru SMR-uri și exportul tehnologiei la nivel global. Cum se împart banii: GE Vernova Hitachi și NuScale O componentă a planului este deja conturată: SUA și Japonia au anunțat în martie un pachet de până la 40 de miliarde de dolari (aprox. 184 mld. lei) pentru reactoare modulare mici dezvoltate de GE Vernova Hitachi, în Tennessee și Alabama, relatează Reuters. Proiectele ar urma să folosească tehnologia BWRX-300. Departamentul american al Energiei afirmă că parteneriatul urmărește desfășurarea reactoarelor BWRX-300 în cele două state, cu ținta de 3 gigawați de energie „curată și stabilă” pentru regiune. Separat, guvernul japonez analizează investiții de până la 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 mld. lei) în proiectele companiei americane NuScale Power – tehnologia folosită și în proiectul SMR de la Doicești, dezvoltat de RoPower Nuclear și Nuclearelectrica. De ce contează pentru România: proiectul de la Doicești și efectul de „scară” România vrea să dezvolte la Doicești (Dâmbovița) prima centrală nucleară cu reactoare modulare mici NuScale din Europa, pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune, la aproximativ 90 km de București. Planul prevede șase module NuScale, fiecare de 77 MW, cu o capacitate totală de 462 MW, însă proiectul pornește cu instalarea unui singur reactor, iar celelalte cinci module ar urma să fie cumpărate doar dacă primul funcționează conform așteptărilor. În acest context, un val de proiecte SMR în SUA – finanțat masiv și susținut de un lanț de aprovizionare comun SUA–Japonia – poate avea efecte economice indirecte asupra proiectelor similare: de la disponibilitatea componentelor și a furnizorilor, până la standardizare și ritmul de autorizare, deși materialul nu avansează concluzii ferme privind impactul direct asupra României. Miza strategică și riscul nerezolvat: cine răspunde în caz de accident Statele Unite urmăresc relansarea rapidă a energiei nucleare până în 2050, inclusiv pentru alimentarea centrelor de date și a infrastructurii de inteligență artificială, potrivit Departamentului american al Energiei. SMR-urile sunt prezentate ca o soluție deoarece pot fi amplasate mai aproape de consumatori mari (centre de date, fabrici, zone industriale) și pot funcționa continuu. În paralel, SUA și Japonia vor să recupereze teren într-o competiție globală în care China și Rusia sunt deja avansate, iar controlul asupra tehnologiei, combustibilului, finanțării și lanțurilor de aprovizionare este văzut ca o sursă de influență geopolitică. Rămâne însă o zonă de incertitudine: nu este clar cine ar răspunde în cazul unui accident nuclear. Japonia, marcată de Fukushima (2011), ar cere clarificări privind răspunderea pentru o centrală din SUA finanțată cu bani japonezi; un oficial american de rang înalt ar fi transmis că proiectele sunt americane și că Japonia nu va avea răspundere directă, iar detaliile ar urma să fie stabilite în negocierile finale. [...]