Cercetătorii de la Universitatea Yale propun o metodă de decontaminare a solului de PFAS - cost estimat de 29.000 de dolari/ha, față de până la 1,6 milioane de dolari la tehnicile actuale

O metodă de decontaminare de circa 29.000 de dolari pe hectar ar putea reduce drastic costurile curățării solurilor contaminate cu PFAS , potrivit Digi24 . Cercetători de la Universitatea Yale propun o procedură care, în comparație cu tehnicile folosite acum (estimate la 800.000–1,6 milioane de dolari pe hectar), ar schimba semnificativ ecuația economică a decontaminării terenurilor agricole. PFAS (substanțe per- și polifluoroalchilice), numite și „substanțe chimice eterne”, ajung în sol inclusiv prin împrăștierea biosolidelor uscate (nămol de epurare) rezultate din tratarea apelor uzate municipale, folosite ca îngrășământ. Problema este că o parte importantă din acest material este contaminată, iar PFAS persistă mult timp în mediu, putând ajunge în apă sau în plante, deci în lanțul alimentar. De ce contează: costurile actuale fac curățarea aproape imposibilă la scară mare În SUA, eliminarea PFAS de pe terenurile agricole prin metodele actuale ar costa, conform estimărilor citate, între aproximativ 800.000 și 1,6 milioane de dolari pe hectar (aprox. 3,6–7,3 milioane lei), iar costul total ar putea urca la 8.000 de miliarde de dolari (aprox. 36.800 de miliarde lei). În acest context, o soluție de ordinul zecilor de mii de dolari pe hectar ar putea face fezabile proiecte de remediere care, altfel, rămân blocate financiar. Cercetătorul Jake Thompson (Universitatea Yale) arată că impactul contaminării îi afectează disproporționat pe micii fermieri și pe agricultorii ecologici, care au folosit astfel de îngrășăminte înainte ca amploarea problemei să fie înțeleasă. Cum funcționează metoda propusă și ce presupune operațional Metoda descrisă într-un studiu publicat în revista PNAS (citat de Digi24, cu trimitere la Science Alert) are două componente principale: Aplicarea pe teren a unei roci alcaline mărunțite (în modele a fost folosit bazalt; calcarul este menționat ca alternativă) pentru a crește pH-ul solului spre 7, ceea ce ar crește mobilitatea și biodisponibilitatea unor PFAS importante (PFOS și PFOA). Cultivarea unor plante care acumulează rapid PFOS (precum cânepa și ierburile perene), urmată de recoltare și piroliză (tratament termic în absența oxigenului) pentru a obține biochar (cărbune vegetal), care este apoi reaplicat pe teren, cu rol de a imobiliza PFAS rămase și a reduce transferul către culturile furajere. Autorii notează însă că există încă necunoscute legate de comportamentul PFAS în timpul pirolizei; un studiu recent indică faptul că ar putea fi necesare temperaturi de cel puțin 800°C pentru reducerea suficientă a nivelului acestor substanțe. Cost estimat și efecte colaterale: emisii și sănătatea solului Costul noii metode este estimat la aproximativ 29.000 de dolari pe hectar (aprox. 133.000 lei), cu condiția repetării procesului până la 20 de ani pentru a asigura decontaminarea. Echipa susține că, spre deosebire de tehnicile care implică excavarea și „arderea” pământului (care îndepărtează stratul fertil și eliberează mult dioxid de carbon), metoda propusă ar putea îmbunătăți sănătatea solului. În privința bilanțului climatic, piroliza și transportul biocharului generează emisii, dar alterarea accelerată a rocilor ar contribui la eliminarea emisiilor din atmosferă; în calculele echipei, cele două efecte s-ar compensa. Dacă instrucțiunile sunt respectate strict, cercetătorii estimează că aplicarea la nivel național în SUA ar putea elimina anual din atmosferă 10,5 milioane de tone metrice de dioxid de carbon. Metoda rămâne, deocamdată, o propunere detaliată în literatura științifică, iar implementarea pe scară largă depinde de validări suplimentare și de condițiile concrete din teren. [...]