Dumitru Chisăliță (AEI) critică strategia României de stocare a energiei - avertizează că „bateriile” sunt tratate ca oportunitate de profit, nu ca infrastructură pentru stabilizarea rețelei

România riscă să transforme stocarea energiei într-o piață de arbitraj, nu într-o investiție care să reducă prețurile și importurile scumpe , avertizează Dumitru Chisăliță , președintele Asociației Energia Inteligentă , într-o analiză preluată de Antena 3 . Miza, în viziunea sa, este că bateriile cumpărate „în grabă” și fără criterii tehnice pot menține volatilitatea din piață și, implicit, facturi ridicate la consumatorul final. Chisăliță susține că stocarea a fost abordată „târziu, fragmentar și în contratimp” și că, în loc să fie tratată ca infrastructură critică integrată cu dezvoltarea regenerabilelor, a rețelelor și a consumului flexibil, a devenit „o oportunitate comercială de moment”. De ce contează: stocarea poate reduce volatilitatea, dar doar dacă e proiectată pentru sistem Potrivit specialistului, problema sistemului energetic nu mai este atât lipsa de producție, cât „lipsa de abordare inteligentă și de flexibilitate”. În acest context, el avertizează că simpla „goană după baterii” nu rezolvă dezechilibrele dacă nu există un plan coerent și un mix de tehnologii de stocare, adaptat nevoilor rețelei. În analiza citată, Chisăliță atrage atenția că nu se discută suficient despre cerințe tehnice precum capacitatea bateriilor de a oferi inerție sintetică, stabilizare de frecvență și suport pentru o rețea cu pondere mare de producție din surse regenerabile. Riscul economic invocat: importuri de „orice fel de baterii” și prețuri tot mari Chisăliță afirmă că dezvoltarea regenerabilelor a avansat rapid, dar fără ca elementele care fac sistemul funcțional să țină pasul: stocare, dezvoltarea și adaptarea rețelelor, contorizare inteligentă, digitalizare, flexibilitate, consum controlabil și servicii de echilibrare. În acest cadru, el susține că există riscul ca România să importe masiv baterii fără o „ierarhie clară a calității tehnologice” și fără cerințe ferme privind rolul lor în sistem, ceea ce ar putea duce la noi runde de achiziții peste câțiva ani, pentru a corecta limitele soluțiilor instalate acum. „Într-un asemenea sistem, stocarea nu este un lux. Este condiția minimă pentru ca energia regenerabilă să nu devină sursă de volatilitate.” El mai spune că, fără sisteme de stocare amplasate și dimensionate corect și operate în interesul sistemului, România poate ajunge „să producă energie ieftină când nu are nevoie de ea și să importe energie scumpă când are nevoie”. Ce ar trebui urmărit, în opinia specialistului În analiza citată, Chisăliță descrie direcția pe care ar trebui să o urmărească statul: bateriile să reducă volatilitatea și vârfurile de preț, să diminueze importurile scumpe și să crească securitatea energetică, nu să fie folosite preponderent pentru câștig din diferențe de preț (arbitraj). În lipsa unei strategii, a unor criterii tehnice și a integrării stocării într-un plan coerent de dezvoltare energetică, el avertizează că România riscă „să nu construiască flexibilitate reală, ci doar să cumpere baterii”, cu efecte limitate asupra stabilității și costurilor pentru consumatori. [...]