Juriștii și economiștii susțin necesitatea unei reglementări clare pentru banii uitați ai acționarilor - Prescripția de trei ani, esențială pentru funcționarea pieței de capital în România

Piața de capital are nevoie de reguli previzibile pentru „banii uitați” ai acționarilor , iar menținerea termenului de prescripție de trei ani introdus în 2025 este văzută de juriști și economiști ca o condiție de funcționare pentru companiile listate, potrivit Ziarul Financiar . Discuția a fost relansată după ce Senatul a propus eliminarea acestui termen pentru sumele rezultate din fracțiuni de acțiuni, însă participanții la o conferință organizată la Facultatea de Drept din București au respins ideea. Miza este una operațională și de reglementare: ce se întâmplă cu banii depuși în conturi bancare deschise de companii pentru acționarii care, în urma unor operațiuni precum consolidarea acțiunilor, ajung să dețină fracțiuni convertite în numerar. Legea 238/2025 a stabilit că aceste sume se prescriu în trei ani, adică dreptul de a le cere se stinge după acest interval. De unde apar „banii uitați” și de ce contează termenul Contextul invocat în material este specific României: aproximativ 18 milioane de români au devenit acționari prin privatizarea în masă din anii ’90, iar circa jumătate sunt astăzi complet inactivi. În astfel de cazuri, companiile listate pot ajunge să administreze pe termen nedefinit sume aferente fracțiunilor de acțiuni, dacă nu există o limită legală. Un exemplu menționat este Fondul Proprietatea , care intenționează să majoreze valoarea nominală a acțiunilor de la 0,52 lei la 52 lei. Într-o consolidare de acest tip, acționarii care nu dețin multipli exacți (în exemplul din articol, multipli de o sută de titluri) nu primesc o acțiune întreagă, ci o fracțiune care se transformă în bani și este depusă într-un cont bancar la dispoziția lor. Argumentul juridic: nu e „proprietate”, ci creanță În dezbaterea prezentată, una dintre ideile centrale este calificarea juridică a acestor sume: ele reprezintă drepturi de creanță, nu drepturi de proprietate. Din această perspectivă, prescripția de trei ani este tratată ca o regulă firească în materia creanțelor, nu ca o excepție. În același registru, Valeriu Stoica susține că teza potrivit căreia prescripția i-ar prejudicia pe micii acționari (inclusiv pe cei proveniți din „cuponiada” anilor ’90) nu se susține economic. „Un discurs fără legătură cu realitatea economică.“ Ce urmează Materialul notează că propunerea Senatului de a elimina termenul de prescripție a fost contestată în cadrul conferinței, însă nu detaliază un calendar legislativ sau pașii următori ai inițiativei. Cert este că subiectul rămâne unul cu efect direct asupra companiilor listate care derulează operațiuni corporative ce generează astfel de sume și asupra modului în care piața gestionează acționariatul inactiv. [...]