SUA își extind flota de aeronave Boeing E-7A pentru a moderniza capacitățile de supraveghere

Forțele Aeriene ale SUA își extind flota de aeronave Boeing E-7A „Wedgetail ” la șapte aparate , într-o mișcare cu impact operațional direct asupra capacității de avertizare timpurie și comandă aeropurtată, pe fondul vulnerabilităților tot mai mari ale platformelor AWACS vechi. Potrivit Interesting Engineering , USAF va cumpăra încă cinci aeronave, care se adaugă celor două deja existente. Decizia a fost anunțată de secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Troy Meink, în cadrul unei subcomisii a Camerei Reprezentanților, joi, 30 aprilie, iar noile aparate sunt prezentate ca parte a modernizării capabilităților de avertizare timpurie. Înlocuirea E-3 „Sentry” și problema costurilor de întreținere E-7A este descris ca un „centru de comandă zburător” și o stație radar aeropurtată, cu rol de coordonare a avioanelor de vânătoare, navelor și rachetelor, dar și de „hub” de date care conectează în timp real diferite elemente din teatru. Noile aeronave ar urma să înlocuiască flota USAF de Boeing E-3 „Sentry” AWACS , platforme introduse în anii 1970, care devin tot mai scumpe de întreținut și mai vulnerabile în condițiile actuale de luptă, inclusiv din cauza evoluției războiului electronic. De ce E-7A contează operațional: radar nou și integrare multi-domeniu Unul dintre principalele salturi tehnologice față de E-3 este radarul Northrop Grumman MESA (Multi-role Electronically Scanned Array), un sistem fix de tip „top hat”, care scanează electronic, nu mecanic, ceea ce ar aduce viteză mai mare, fiabilitate mai bună și, teoretic, urmărirea simultană a mai multor ținte. Consecința operațională invocată este îmbunătățirea detectării aeronavelor care zboară la joasă altitudine și a rachetelor de croazieră, plus timpi de reacție mai mici. Platforma este prezentată și ca un „creier de rețea”, capabil să susțină conceptul JADC2 (Joint All-Domain Command and Control) – adică integrarea și schimbul rapid de date între forțe din aer, de la sol, de pe mare, din spațiu și din zona cibernetică, astfel încât mai multe sisteme să poată acționa coordonat, pe baza acelorași informații. De ce doar șapte aeronave și componenta de interoperabilitate Deși numărul de șapte aparate poate părea redus, explicația din material este că fiecare aeronavă poate acoperi zone foarte mari și poate coordona un număr mare de mijloace, astfel încât, într-o operațiune, ar fi necesare una sau două aeronave. Un alt argument este interoperabilitatea: E-7A este deja operat de aliați ai SUA precum Australia, Regatul Unit și Coreea de Sud, ceea ce ar facilita operațiuni comune și schimb standardizat de date în cadrul coalițiilor. [...]