Externe19 nov. 2026
Donald Trump acuză Iranul că explorează arme chimice și biologice - fără dovezi publice, în timp ce oficiali americani spun că nu există o amenințare iminentă
Acuzațiile lui Trump despre „bioarme” în Iran ridică miza politică și pot alimenta noi justificări pentru presiuni și sancțiuni , în condițiile în care, deocamdată, nu a prezentat dovezi publice, iar evaluările experților citați rămân prudente, potrivit Al Jazeera . Președintele SUA Donald Trump a declarat la Fox News că Iranul ar analiza „gaze” și „bio”, fără a oferi elemente care să susțină afirmațiile. El a susținut că Teheranul s-ar fi îndepărtat de dezvoltarea capacităților nucleare deoarece „noi i-am blocat”, adăugând că „vom vedea ce se întâmplă după 1 ianuarie”. Întrebat despre riscul unui atac la Washington, DC, Trump a spus că nu crede că oamenii ar trebui să fie îngrijorați, dar a amenințat cu represalii dacă s-ar întâmpla: „Dacă se întâmplă, îi ștergem de pe fața pământului.” Ce există (și ce nu există) ca dovezi publice Contextul imediat invocat de material este un reportaj CNN, care a relatat marți, citând informații ale serviciilor de informații americane, că Iranul ar putea dezvolta planuri de a viza oficiali de rang înalt din administrația Trump cu o armă chimică în Washington, DC. În același timp, miercuri, secretarul de stat Marco Rubio a respins îngrijorările privind un posibil atac iranian, afirmând că SUA nu se confruntă cu o „amenințare iminentă”. Secretarul pentru Securitate Internă, Markwayne Mullin, a confirmat aceeași concluzie, spunând că nu există indicii despre un atac iminent. Convenții internaționale și „zona gri” a evaluărilor Iranul este semnatar al Convenției privind armele biologice și parte la Convenția privind armele chimice (ratificată în 1997). Cu toate acestea, materialul notează că agenții de informații occidentale susțin de mult timp că Iranul urmărește capabilități neconvenționale. Un raport al think tank-ului britanic Royal United Services Institute (RUSI) este citat cu ideea că programul iranian de arme biologice ar fi accelerat după războiul Iran-Irak (încheiat în 1988), pe fondul utilizării extinse de arme chimice de către Irak și al dorinței Teheranului de a nu mai accepta un dezechilibru de capabilități. Experții citați de Al Jazeera insistă însă asupra incertitudinilor: Hamish de Bretton-Gordon, analist și fost ofițer al armatei britanice, spune că nu ar fi surprinzător ca Iranul să recurgă la dezvoltarea armelor chimice după loviturile militare americane asupra instalațiilor sale nucleare, care i-ar fi întârziat programul nuclear. El adaugă că este posibil să fie luate în calcul și arme biologice, inclusiv în contextul „bioarmelor” asistate de inteligență artificială, pe care le descrie ca potențial devastatoare și mai greu de detectat. Dan Kaszeta, associate fellow la RUSI, afirmă că domeniul este „incredibil de vag” și că orice țară cu infrastructura industrială și științifică a Iranului ar putea, teoretic, produce agenți chimici sau biologici pentru un incident singular, dar subliniază că dezbaterea privind existența unui program a durat decenii, „fără o concluzie fermă”. Jacek Siewiera, senior fellow (ne-rezident) la Atlantic Council, separă expertiza științifică de capacitatea operațională și de voința politică de a executa un atac, avertizând că o evaluare credibilă ar necesita informații coroborate despre capabilități, rază operațională și intenție. De ce contează: precedentul Irak și riscul de escaladare politică Materialul plasează declarațiile lui Trump într-un tipar mai vechi al acuzațiilor americane privind arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu. Glen Rangwala, profesor asociat la University of Cambridge, spune că există „o istorie destul de extinsă” a unor acuzații nefondate ale administrațiilor americane și că acestea pot „ridica miza” internațional și pot pune criticii interni în defensivă. Al Jazeera amintește că SUA au invadat Irakul în 2003 pe baza afirmațiilor privind programe chimice, biologice și nucleare, iar ulterior un comitet al Senatului a concluzionat că CIA și alți actori au manipulat dovezi pentru a justifica ocupația; după intervenție nu au fost găsite stocuri de arme interzise și nici dovezi ale unui program de dezvoltare. În lipsa unor dovezi publice prezentate de Trump, articolul indică faptul că discuția rămâne, deocamdată, la nivel de acuzații politice, evaluări de intelligence relatate indirect și opinii de experți care cer prudență înainte de a trage concluzii despre capabilități și intenții. [...]