Comisia Europeană evaluează EPPO condus de Laura Codruța Kovesi ca „foarte eficient” - raportul cere însă reguli mai clare, resurse și dovezi privind recuperarea banilor

Comisia Europeană pregătește ajustări ale arhitecturii antifraudă a UE, iar primul raport oficial de evaluare a EPPO indică atât eficiența instituției, cât și lacune de reglementare și resurse care pot ajunge pe agenda următorului ciclu legislativ , potrivit Digi24 . Evaluarea vine pe finalul mandatului de șapte ani al Laurei Codruța Kovesi la conducerea Parchetului European (EPPO), care se încheie la 31 octombrie. De la 1 noiembrie, conducerea EPPO va fi preluată de germanul Andrés Ritter , în prezent adjunct al instituției, desemnat în martie de Parlamentul European și Consiliul UE pentru un mandat de șapte ani. Deși mandatul a început la 31 octombrie 2019, EPPO a început efectiv activitatea de investigare și urmărire penală la 1 iunie 2021, după aproape doi ani dedicați construirii instituției. Ce arată evaluarea: creștere rapidă a dosarelor și a activelor înghețate Comisia Europeană a publicat în această lună prima evaluare oficială a EPPO de la începerea activității, concluzia fiind favorabilă: instituția este considerată „foarte eficientă și eficace”, cu o valoare adăugată importantă în anchetele transfrontaliere. Raportul indică o creștere accelerată a activității: numărul anchetelor active a urcat de la 515 în 2021 la 3.602 la finalul lui 2025; valoarea activelor înghețate a crescut de la 147,3 milioane euro (aprox. 736,5 milioane lei) la 1,13 miliarde euro (aprox. 5,65 miliarde lei). În același timp, evaluarea confirmă probleme semnalate repetat de Kovesi: volum de muncă peste estimările inițiale, resurse insuficiente, aplicare neuniformă a regulamentului EPPO în statele membre și dificultăți de cooperare sau schimb de informații cu alte instituții. Miza de reglementare: ambiguități în regulament și aplicare neuniformă în state Raportul descrie EPPO ca o structură „hibridă”: un colegiu central la Luxemburg și procurori europeni delegați care lucrează în sistemele judiciare naționale, folosind dreptul procedural național în instanțele naționale. Potrivit evaluării, nivelul central poate identifica legături între cazuri, companii și persoane pe care serviciile naționale, acționând separat, le-ar omite. Partea mai puțin favorabilă ține de implementare: Comisia semnalează ambiguități juridice chiar în Regulamentul EPPO, divergențe între capitale în modul de aplicare și alocare de resurse, precum și fricțiuni persistente la schimbul de informații cu alte autorități. Sprijinul statelor participante rămâne inegal, ceea ce duce, în practică, la încărcări foarte diferite de dosare între procurorii delegați din diverse țări. Punctul sensibil: recuperarea efectivă a banilor Evaluarea notează că recuperarea fondurilor este „punctul cel mai slab”. Comisia cere dovezi mai concrete despre ce se întâmplă după înghețarea activelor: câte ordine se transformă în confiscări și câți bani ajung efectiv înapoi la bugetul UE. În material este citată și publicația The European Post, care arată că indicatorii privind confiscările măsoară mai degrabă activitatea decât rezultatul. Ce urmează: revizuirea cadrului antifraudă, pe fondul negocierilor bugetare 2028–2034 Evaluarea EPPO este însoțită de un raport paralel despre Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) , publicat la 18 septembrie, care consideră cadrul juridic „în linii mari adecvat”, dar reia critici legate de schimbul de informații, cooperarea cu procurori din țările vecine, accesul la informații financiare și urmărirea slabă la nivel național a recomandărilor de recuperare a fondurilor. Ambele documente se leagă de un demers mai amplu: Comisia a demarat în iulie 2025 o revizuire a arhitecturii antifraudă a UE, analizând cum se integrează OLAF, EPPO, Europol, Eurojust și directiva penală privind interesele financiare ale Uniunii (Directiva PIF). Urmează o evaluare comună de impact care va acoperi aceste instrumente. În raport, Comisia indică trei priorități pentru următorul ciclu legislativ: o bază de dovezi mai solidă privind finalizarea cazurilor și sumele recuperate; reducerea discrepanțelor dintre state în aplicarea regulamentului; schimb de informații mai strâns cu Europol, Eurojust și OLAF, pentru ca pistele generate de o agenție să ajungă mai rapid la procurori. Comisia notează, totodată, că impactul deplin al EPPO nu este încă măsurabil „într-un mod precis și cuantificabil”, fiind nevoie de timp și date mai mature pentru a evalua rezultate precum condamnările definitive și recuperările financiare confirmate. [...]