Consiliul Concurenței a închis în 2013 fără sancțiuni investigația pe fixingul ROBOR, dar în 2026 a amendat băncile - diferența invocată: standardul probatoriu și interpretarea comportamentului din interiorul aceluiași mecanism

Diferența de abordare a Consiliului Concurenței față de ROBOR ridică un risc de impredictibilitate pentru bănci și piață , în condițiile în care mecanismul de fixing și cadrul general de reglementare par comparabile, dar concluziile autorității au fost opuse în două investigații la 13 ani distanță, potrivit Banking News . În 2013, Consiliul Concurenței a închis fără sancțiuni o investigație începută în 2008, declanșată pe fondul evoluțiilor ROBOR din octombrie–noiembrie 2008, când dobânda de pe piața monetară interbancară a înregistrat „creșteri fără precedent”. Ancheta a fost închisă prin Ordinul nr. 260 din 23 mai 2013, concluzia fiind că nu există dovezi suficiente pentru a fundamenta sancțiuni. Ce a investigat Consiliul în 2013: comportamentul băncilor în fixing, nu „nivelul ROBOR” Documentul citat arată că autoritatea nu a urmărit „pur și simplu nivelul ROBOR”, ci conduita băncilor contributoare în procedura de stabilire a indicilor monetari de referință ROBID/ROBOR (fixing), care ar fi putut duce la posibile înțelegeri anticoncurențiale interzise de Legea concurenței și de Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene. Consiliul sublinia, încă de atunci, rolul sistemic al indicilor ROBID/ROBOR în economia reală, ca element central în stabilirea prețului creditelor în lei acordate atât populației, cât și companiilor și municipalităților. Tot în 2013, autoritatea descria mecanismul ca fiind unul formalizat și supravegheat: indicii erau calculați zilnic, pe baza cotațiilor transmise de un grup de 10 bănci comerciale, într-un interval de 30 de minute, pe o platformă specifică (la acel moment Reuters), iar selecția băncilor era făcută de BNR după criterii de performanță, cu actualizare la fiecare șase luni. Concluzia din 2013: „nu există dovezi suficiente” și nu se justifică intervenția După aproape cinci ani de investigație, Consiliul Concurenței a reținut că standardul probatoriu național și european necesar pentru constatarea și sancționarea unor fapte anticoncurențiale nu a fost atins. „În baza probelor administrate, prin raportare la standardul probatoriu naţional şi european, necesar a fundamenta constatarea şi sancţionarea unor fapte anticoncurenţiale, Consiliul Concurenţei consideră că investigaţia nu a condus la descoperirea unor dovezi suficiente privind încălcarea Legii concurenţei, care să justifice impunere de măsuri sau sancţiuni.” Autoritatea a analizat cazul și prin prisma dreptului european al concurenței, concluzionând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru interdicție în sensul articolului 101 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene și că nu există motive pentru intervenție. Cine a fost verificat în dosarul din 2013 În investigația închisă în 2013 au fost verificate băncile participante la mecanismul de fixing al indicilor ROBID și ROBOR, conform documentului analizat de publicație: BCR BRD Groupe Société Générale CEC Bank UniCredit Țiriac Bank (actuala UniCredit Bank) Banca Transilvania Raiffeisen Bank ING Bank EximBank (actuala Exim Banca Românească) RBS Bank România Bancpost De ce contează acum: aceeași arhitectură, verdict diferit și întrebări despre granița dintre „transparență” și influențare Materialul pune în oglindă investigația din 2013 cu ancheta pornită în 2022 și făcută publică în iunie 2026, în urma căreia băncile au primit „amenzi istorice”. În ambele cazuri, Consiliul ar fi indicat că nu mecanismul în sine a fost ținta, ci comportamentul participanților „în interiorul acestui cadru”. Din explicațiile publice menționate în articol, asociate lui Bogdan Chirițoiu, reiese că în investigația recentă problema ar fi fost modul de interacțiune al participanților în cadrul mecanismului, nu regulile ca atare. În această logică, miza de reglementare devine delimitarea practică dintre transparența necesară funcționării fixingului și influențarea nepermisă a procesului de cotare — iar publicația ridică explicit întrebarea dacă ar fi nevoie de schimbări ale normelor BNR. [...]