Franța răspunde amenințării lui Trump de retragere a SUA din NATO - reafirmă rolul defensiv al alianței în spațiul euro-atlantic

Franța respinge ideea folosirii NATO în Strâmtoarea Ormuz , pe fondul amenințărilor președintelui american Donald Trump privind o posibilă retragere a SUA din alianță, potrivit HotNews.ro , care citează Reuters. Parisul susține că NATO are un rol defensiv în spațiul euro-atlantic și nu ar trebui angrenată în operațiuni în Golf. Trump a declarat într-un interviu pentru Reuters că va spune, într-un discurs către națiune programat miercuri seară la ora locală 21:00 (joi, ora 04:00 în România), că ia „absolut” în calcul retragerea Statelor Unite din NATO. El și-a motivat poziția prin nemulțumirea față de lipsa sprijinului aliaților pentru acțiunea militară a SUA împotriva Iranului, reluând comentarii făcute anterior pentru Daily Telegraph. Poziția Franței: NATO, limitată la securitatea euro-atlantică Replica oficială a venit de la Alice Rufo, ministru adjunct al Armatei, în cadrul conferinței „Război și Pace” de la Paris. Ea a argumentat că mandatul alianței nu include operațiuni în Strâmtoarea Ormuz și a invocat riscul încălcării dreptului internațional. „Permiteți-mi să vă reamintesc ce este NATO. Este o alianță militară preocupată de securitatea regiunii euro-atlantice. Nu este concepută pentru a desfășura operațiuni în Strâmtoarea Ormuz, ceea ce ar constitui o încălcare a dreptului internațional”, a declarat Alice Rufo. Rufo a mai spus că înțelege iritarea americană față de refuzul Franței de a se alătura unei coaliții pentru deblocarea imediată a strâmtorii, dar a subliniat că Parisul preferă un plan de restabilire a tranzitului și a libertății de navigație prin mijloace „care nu au caracter ofensiv”. De ce s-a tensionat relația cu Washingtonul Potrivit Reuters, tensiunile au fost amplificate după ce Franța ar fi refuzat Israelului utilizarea spațiului său aerian pentru a transfera arme americane destinate războiului din Iran, informație atribuită de agenție unor surse. Acest episod a alimentat criticile lui Trump la adresa Parisului. În același timp, Rufo a încadrat poziția Franței într-o linie mai veche a politicii de apărare europene, afirmând că țara sa, ca membru fondator al NATO și al Uniunii Europene, susține de două decenii că europenii trebuie să-și asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru apărarea colectivă în Europa. Macron: Franța nu a fost consultată și nu participă la ofensivă Președintele Emmanuel Macron a declarat miercuri că Franța „nu a fost consultată” cu privire la declanșarea războiului de către SUA și Israel împotriva Iranului și că nu participă la acesta, relatează AFP, citată de HotNews.ro. Declarațiile au fost făcute într-un interviu difuzat de postul japonez NHK, cu prilejul vizitei sale la Tokyo. Macron a reluat apelul la „pace, dezescaladare” și reluarea negocierilor, avertizând asupra riscului unei campanii prelungite fără un cadru ulterior de cooperare. El a pledat și pentru „redeschiderea” Strâmtorii Ormuz „în bună ordine”, „în mod pașnic”, „în concert cu toate părțile implicate”. Miza economică: Ormuz și fluxurile globale de petrol Strâmtoarea Ormuz este descrisă ca o arteră vitală pentru aprovizionarea globală cu petrol, iar blocarea de facto a pasajului, pe fondul ripostei iraniene, împiedică tranzitul țițeiului și afectează economiile mai multor țări, inclusiv Japonia, dependentă de importurile din Orientul Mijlociu. În acest context, Macron a susținut că Franța și Japonia, „împreună cu multe alte țări” din Asia, Orientul Mijlociu și Europa, ar putea contribui la asigurarea unui tranzit funcțional prin Ormuz, insistând că nu este vorba „deloc” despre o „opțiune militară”. Ce urmează: discursul lui Trump și presiunea asupra aliaților Următorul moment-cheie este discursul anunțat de Trump, în care acesta ar urma să detalieze dacă și în ce termeni ia în calcul retragerea SUA din NATO. În paralel, poziția Franței indică o delimitare între apărarea colectivă euro-atlantică și gestionarea crizei din Golf, pe care Parisul o vede legată de un cadru internațional și de măsuri neofensive. În esență, disputa combină două planuri: presiunea politică asupra aliaților NATO și dezbaterea privind instrumentele acceptabile pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Principalele elemente invocate în poziția franceză sunt: rolul NATO limitat la securitatea euro-atlantică, nu la operațiuni în Ormuz; preferința pentru soluții neofensive și pentru un cadru internațional (inclusiv ONU) pentru acțiuni în zonă; refuzul participării la ofensiva militară a SUA și Israel împotriva Iranului, pe motiv că Franța nu a fost consultată; impactul economic al blocajului asupra fluxurilor de petrol și asupra statelor dependente de importuri, precum Japonia. [...]