Știri
Rezultatul AfD din Saxonia-Anhalt pune sub presiune „zidul de protecție” care ține extrema dreaptă departe de guvernare , iar efectul se poate vedea rapid și la nivel european, unde partidele tradiționale se confruntă cu un electorat tot mai convins că instituțiile nu mai pot livra schimbare reală, potrivit unei analize din Adevărul . În Saxonia-Anhalt, AfD a obținut aproximativ 44% din voturi, iar pentru prima dată după al Doilea Război Mondial apare perspectiva ca un partid de extremă dreaptă să conducă un land german. Miza este cu atât mai sensibilă cu cât formațiunea ar putea ajunge să supervizeze chiar serviciul de informații care o clasifică drept „extremistă de dreapta”, notează publicația. De ce contează: contestarea „Brandmauer” și efectul de tipar Analiza plasează acest rezultat într-un trend mai larg, de la Berlin la Londra: ascensiunea naționalismului și a agitației extremiste nu este alimentată neapărat de indicatori punctuali despre migrație sau economie, ci de o percepție persistentă că partidele tradiționale și instituțiile democratice nu mai pot asigura securitate, prosperitate sau reforme. În Germania, această dinamică lovește direct în consensul antifascist „niciodată din nou”, construit după nazism. Cancelarul Friedrich Merz a numit rezultatul „cea mai gravă înfrângere electorală suferită de CDU în ultimii ani, poate în ultimele decenii”, iar faptul că a fost practic exclus din campania regională este prezentat ca un semn al popularității sale scăzute inclusiv în interiorul partidului. „Nu și-ar fi putut imagina, în cele mai negre coșmaruri, că extremiștii de dreapta vor câștiga din nou alegeri în acest fel.” Declarația îi aparține lui Charlotte Knobloch, supraviețuitoare a Holocaustului și fostă președintă a Consiliului Central al Evreilor din Germania , citată în material. O extremă dreaptă care se radicalizează pe măsură ce se apropie de putere Spre deosebire de alte partide populiste de dreapta din Europa, AfD este descrisă ca radicalizându-se pe măsură ce se apropie de putere. Printre pozițiile menționate în analiză se numără: promovarea ideii unui „stat etnic” german; politici de „remigrare” care vizează nu doar migranții „ilegali”, ci și persoane cu origini străine, în general; respingerea explicită a unei „virări spre centru” după modelul italian, pe care liderii AfD o numesc „Melonisierung”; promisiunea retragerii Germaniei din UE, zona euro și spațiul Schengen; poziționare pro-rusă și încetarea sprijinului pentru Ucraina. Fenomen european și presiune pe coaliții „Zidul de protecție” (Brandmauer) care ține extrema dreaptă în afara coalițiilor este „tot mai contestat”, atât în Germania, cât și la nivelul Uniunii Europene, unde trei grupuri de extremă dreaptă din Parlamentul European au împreună 196 de mandate, a doua forță ca mărime, chiar dacă nu votează mereu în bloc. La nivel național, analiza arată că partide de extremă dreaptă conduc deja coaliții în Italia și Cehia și participă la guvernare în Finlanda, Croația, Slovacia și Suedia, iar formațiuni precum FPÖ (Austria), partidul lui Geert Wilders (Olanda) sau Adunarea Națională a Marinei Le Pen (Franța) rămân actori majori chiar și în afara puterii. Ce urmează: test electoral în Germania și semnale contradictorii în regiune În plan imediat, rămâne de văzut dacă alegerile din Berlin și Mecklenburg-Pomerania Occidentală, programate în mai puțin de două săptămâni, vor confirma rezultatul din Saxonia-Anhalt ca vârf al ascensiunii extremei drepte sau ca un prag către un nou nivel, potrivit materialului. Analiza notează și o excepție relevantă: în Ungaria, partidul de centru-dreapta Tisza, condus de Péter Magyar, a învins în alegerile din aprilie formațiunea iliberală Fidesz a lui Viktor Orbán, punând capăt unui regim de 16 ani — un indiciu că avansul extremei drepte nu este, totuși, inevitabil. [...]
