Fermele mici de animale rămân fără desfacere din cauza lipsei colectării și a infrastructurii locale - laptele nu mai este ridicat în unele zone, iar distanța până la abator crește costurile

Fermele mici riscă să iasă din piață din cauza blocajelor logistice , pe fondul opririi colectării laptelui și al distanțelor mari până la abatoare, potrivit Agronet . Problema nu este doar de preț, ci de funcționarea lanțului dintre fermă și cumpărător: producția există, dar accesul la procesare și valorificare devine tot mai nesigur, ceea ce poate împinge exploatațiile spre reducerea efectivelor sau închidere. În unele localități montane din județul Alba, procesatorii nu mai ridică laptele, inclusiv de la gospodării certificate ecologic. Pentru crescători, întreruperea colectării produce pierderi imediate: vacile trebuie mulse zilnic, iar laptele are nevoie de răcire, transport sau procesare într-un interval scurt. Contextul este agravat de scăderea prețului materiei prime. Conform datelor prezentate anterior de Agronet, prețul mediu al laptelui crud la poarta fermei din România era, în aprilie 2026, cu 5,2% mai mic decât în martie și cu 10,5% sub nivelul din aprilie 2025, iar în primele patru luni ale anului cantitatea colectată a scăzut cu aproximativ 13% față de perioada similară din 2025. Colectarea se oprește, dar producția nu poate fi „pusă pe pauză” Fermele mici sunt cele mai expuse când procesatorii renunță la traseele cu volume reduse sau costuri logistice ridicate. Ele nu pot suspenda producția până găsesc alt cumpărător, iar capacitățile proprii de răcire, transport și procesare sunt limitate. Radu Moldovan, președintele Asociației Crescătorilor de Bovine Alba, avertizează că investițiile în procesare proprie pot veni prea târziu pentru fermele rămase deja fără desfacere: „Până se aprobă un proiect de procesare și se face investiția, s-ar putea să nu mai existe lapte peste doi ani.” Deși vânzarea directă poate păstra o parte mai mare din valoare în fermă, publicația notează că nu este o soluție imediată sau potrivită tuturor. Un exemplu de „circuit scurt” este o fermă de capre din Șoimeni (Cluj), care livrează direct către clienți din Cluj-Napoca, însă modelul depinde de o clientelă stabilă, transport și respectarea obligațiilor sanitare. Dispariția procesatorilor locali crește dependența de câțiva cumpărători Procesatorii mici puteau prelua cantități reduse și menține trasee locale de colectare. Pe măsură ce aceștia ies din piață sau își pierd furnizorii, crescătorii rămân dependenți de câțiva cumpărători mari, iar o modificare de strategie (reducerea achizițiilor, eliminarea unui traseu) poate lăsa zone întregi fără alternativă. Pentru exploatațiile mici, riscul ține și de condițiile comerciale, nu doar de preț, inclusiv: continuitatea colectării; cantitatea minimă acceptată de procesator; distanța și costul transportului; criteriile de calitate și penalizările; termenele de plată; existența unui cumpărător alternativ. Cooperativele și grupurile de producători pot ajuta prin reunirea volumelor și o negociere mai bună, dar au nevoie de disciplină la livrare, răcire adecvată și contracte stabile. La porc, blocajul se vede și în abatorizare și în valorificarea carcasei În sectorul suin, crescătorii de Mangalița și Bazna reclamă o cerere concentrată pe câteva piese (în special ceafă și cotlet), ceea ce lasă restul carcasei mai greu de vândut. Ioan Cleja, președintele Asociației Crescătorilor de Suine Autohtone Mangalița și Bazna, spune: „Cei mai mulți vor piese. Vor ceafă, vor cotlet, iar noi rămânem cu restul.” Pentru rentabilitate, trebuie valorificată întreaga carcasă, în condițiile în care aceste rase cresc mai lent: un porc industrial ajunge la aproximativ 120 kg în cinci-șase luni, în timp ce Mangalița și Bazna au nevoie de peste un an, ceea ce înseamnă costuri mai mari cu furajarea, adăpostirea și munca. În paralel, Agronet indică presiune pe prețurile la poarta fermei, într-un context în care energia, transportul și furajele rămân scumpe. Distanța până la abator ridică costul unitar și taie din venit Lipsa abatoarelor apropiate limitează accesul fermelor mici la piață: transportul unui număr redus de animale pe distanțe mari are un cost unitar ridicat, iar sacrificarea, tranșarea și depozitarea trebuie organizate înainte ca produsul să poată fi comercializat legal. O fermă mare poate distribui aceste costuri pe volume mari; pentru o gospodărie sau o fermă cu puține animale, drumul până la abator poate absorbi o parte importantă din venit. Investiții anunțate, dar fără soluții rapide pentru fermele deja blocate România pregătește programul AgriConnect împreună cu Grupul Băncii Mondiale, care ar putea susține fermele mici și investițiile în procesare, depozitare, ambalare și distribuție. Totuși, proiectul este în faza de pregătire și, potrivit informațiilor din articol, nu are încă buget pentru România, calendar de lansare sau criterii publicate de acces, iar instrumentele nu sunt definite drept granturi nerambursabile. La nivel european, Comisia Europeană estimează investiții de aproximativ 18 miliarde de euro (aprox. 91 miliarde lei) pentru zootehnie, însă această orientare nu rezolvă pe termen scurt lipsa traseelor de colectare, a abatoarelor sau a cumpărătorilor locali. Pentru fermele care au rămas deja fără desfacere, diferența dintre o investiție viitoare și o soluție disponibilă acum poate decide dacă activitatea mai poate fi menținută. [...]