Analiști: Rusia mizează pe rachete balistice pentru a amâna o nouă mobilizare ordonată de Vladimir Putin - Ucraina nu poate intercepta constant atacurile, iar Patriot PAC-3 rămâne o resursă limitată

Avantajul Rusiei la rachete balistice prelungește fereastra de presiune asupra Ucrainei și Occidentului, într-un moment în care Moscova pare să evite costul politic al unei noi mobilizări , potrivit Digi24 . Analiza indică o problemă operațională și industrială: Rusia poate lansa rachete balistice mai repede decât pot Ucraina și aliații săi să asigure interceptorii necesari pentru a le opri. Duminică, Rusia a bombardat Kievul timp de cinci ore cu aproximativ 40 de rachete balistice și hipersonice (inclusiv Iskander-M și Zircon), însoțite de peste 100 de drone; apărarea ucraineană a interceptat o parte, dar suficiente au trecut pentru a provoca victime civile și pagube în mai multe cartiere, scrie TVP World . De ce contează: o breșă de apărare care nu poate fi acoperită rapid În faza actuală a războiului, campania terestră a Rusiei își pierde avântul, iar atacurile ucrainene pătrund tot mai adânc în spatele frontului militar și economic al Moscovei. Totuși, Rusia păstrează un avantaj: ritmul de lansare a rachetelor balistice depășește capacitatea actuală a aliaților Ucrainei de a furniza interceptori. Rachetele balistice sunt mai greu de contracarat decât dronele sau rachetele de croazieră, pentru că se deplasează mai repede și la altitudini mai mari, apoi coboară abrupt spre țintă, reducând timpul de reacție al apărării. Rusia le folosește în atacuri „stratificate”, în care dronele ieftine și țintele-momeală epuizează apărarea aeriană înainte ca rachetele balistice să lovească ținte considerate valoroase. Constrângerea industrială: interceptori scumpi și producție limitată Ucraina poate doborî majoritatea dronelor și multe rachete de croazieră, dar performanța împotriva balisticelor este „considerabil mai slabă”. În prima săptămână din iulie, potrivit unei evaluări a Atlantic Council citate în material, Ucraina ar fi interceptat patru din 49 de rachete balistice, iar Rusia ar urma să lanseze peste 1.000 în acest an, aproape de 15 ori mai mult decât totalul din 2023. Singura apărare descrisă ca eficientă în mod constant împotriva rachetelor balistice rusești este Patriot PAC-3 , de fabricație americană, cu un cost de aproximativ 4 milioane de dolari pe rachetă (aprox. 18 milioane lei). Sistemul este cerut simultan și de SUA, și de aliați din Europa și Orientul Mijlociu, ceea ce accentuează competiția pentru o producție occidentală limitată. Lockheed Martin dezvoltă o versiune mai ieftină, însă Reuters a raportat că producția inițială ar putea începe abia peste trei ani. Miza politică: amânarea mobilizării și presiune asupra Occidentului Analiza susține că acest avantaj îi oferă lui Vladimir Putin un răgaz înaintea unei decizii politice cu cost intern ridicat: o nouă mobilizare. O mobilizare ar aduce soldați suplimentari, dar ar extinde războiul la milioane de familii rusești; evitarea ei ar proteja „înțelegerea internă”, adică menținerea populației urbane din Moscova și Sankt Petersburg în afara războiului. În paralel, campania aeriană are și o țintă strategică externă: mesajul către Washington și Europa că Rusia poate continua atacurile, că Ucraina nu poate fi protejată complet și că sprijinul occidental ar crește riscurile pentru europeni. Materialul notează și o dimensiune sezonieră: un posibil nou asalt de iarnă asupra sistemului energetic ucrainean, care ar face infrastructura tot mai greu de reparat pe măsură ce se apropie iarna. Context: pierderi mari, câștiguri teritoriale modeste Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din Washington a concluzionat luna aceasta că Rusia a pierdut inițiativa militară, potrivit articolului. CSIS estimează aproximativ 1,4 milioane de victime pe câmpul de luptă din februarie 2022, inclusiv între 400.000 și 450.000 de morți, iar pierderile lunare din 2026 (30.000–34.000) ar fi putut depăși recrutarea de aproximativ 27.000 de soldați pe lună. În același timp, câștigurile teritoriale sunt descrise ca modeste: Rusia ar fi cedat în total aproximativ 400 km² în aprilie și mai, iar avansul spre marile orașe din Donbas ar fi de 50–90 de metri pe zi. Ucraina, la rândul ei, lovește logistica, rafinăriile, aerodromurile, fabricile militare și rutele de aprovizionare, inclusiv în Crimeea, făcând peninsula „din ce în ce mai greu de apărat și mai costisitoare de aprovizionat”. „Situația Ucrainei în război s-a îmbunătățit în ansamblu. Este prematur să o numim un punct de cotitură.” Ce urmează: fereastra toamnă–iarnă și decizia politică de la Moscova Potrivit analizei, niciunul dintre proiectele occidentale aflate în derulare nu poate proteja pe deplin Ucraina în această toamnă și iarnă, ceea ce îi oferă Rusiei un stimulent să exploateze „breșa” acum. În plan intern, materialul indică faptul că Duma de Stat organizează alegeri în perioada 18–20 septembrie, iar rapoartele despre discuții privind un nou val de mobilizare din octombrie rămân neconfirmate. Textul sugerează că doar dacă escaladarea eșuează ar deveni probabilă o mobilizare treptată sau parțială, în timp ce o mobilizare totală este prezentată ca și mai puțin probabilă, din cauza constrângerilor de instruire, echipare și comandă. [...]