Inginerul Dave Plummer dezvăluie cum Task Manager-ul original de la Microsoft avea doar 80KB - Tehnici ingenioase pentru a optimiza performanța pe calculatoarele din anii '90

Task Manager-ul original din Windows a fost proiectat să consume doar 80 KB, ca să rămână utilizabil pe hardware-ul limitat al anilor ’90 , iar lecțiile de eficiență din acea perioadă sunt încă relevante pentru costurile și performanța software-ului de azi, potrivit Tom's Hardware . Inginerul Dave Plummer , cunoscut pentru contribuții la funcții „iconice” din Windows (inclusiv suportul pentru fișiere ZIP), spune într-un clip publicat pe YouTube că versiunea actuală a Task Manager are „aproximativ 4 MB”, în timp ce utilitarul original pe care l-a construit avea „doar 80K”. Miza, explică el, era ca instrumentul folosit pentru a recupera un PC „după ce totul a eșuat” să rămână rapid și responsiv chiar și atunci când restul sistemului se bloca. „Fiecare linie are un cost; fiecare alocare poate lăsa urme. Fiecare dependență e un coleg de apartament care îți mănâncă mâncarea și nu plătește niciodată chiria”, a spus Plummer. Tehnici de proiectare: mai puține dependențe, mai puține apeluri, încărcare „la nevoie” Plummer descrie o serie de alegeri de design menite să reducă la minimum consumul de resurse, astfel încât Task Manager să funcționeze pe calculatoare cu putere de procesare și memorie limitate: Pornire „rezilientă” : la lansare, utilitarul nu se mulțumește să verifice dacă există deja o instanță; dacă găsește una, trimite un mesaj privat și așteaptă răspuns pentru a vedea dacă instanța existentă nu este „înghețată”. Dacă nu primește răspuns, presupune că instanța veche e blocată și pornește una nouă. Șiruri folosite frecvent, încărcate o singură dată : texte utilizate des sunt încărcate în variabile globale o singură dată, în loc să fie „cerute” repetat. Funcții rare, încărcate doar când sunt necesare : capabilități mai puțin folosite (exemplul dat: „ejectarea” unui PC andocat) sunt încărcate doar la nevoie. Arborele de procese cu mai puține apeluri către sistem : în loc să interogheze programele unul câte unul, Task Manager cere întregul tabel de procese de la nucleul sistemului (kernel), reducând numărul de apeluri API; dacă bufferul e prea mic, îl redimensionează și încearcă din nou. De ce contează: eficiența software înseamnă costuri și experiență de utilizare Mesajul central al lui Plummer este că Task Manager a fost construit într-o epocă în care „simțeai” efectele unei erori de paginare (page fault) și în care redesenarea prea frecventă a interfeței putea degrada vizibil performanța. El spune că nu și-ar dori întoarcerea la vechiul hardware, dar ar vrea să se păstreze „instinctul” de a grupa munca, de a folosi cache „unde trebuie”, de a evita munca invizibilă și de a cere date o dată de la kernel, nu „de o sută de ori”. În termeni operaționali, aceste alegeri se traduc în aplicații mai responsive și mai stabile în condiții dificile — exact scenariul în care Task Manager trebuie să rămână funcțional. În termeni economici, aceeași disciplină a dependențelor și a consumului de resurse poate reduce „nota de plată” pe care software-ul o transferă către utilizator (prin memorie, procesor și timp), chiar dacă articolul nu cuantifică aceste efecte. [...]