Legumicultorii din Dâmbovița își vând tot mai mult marfa „la poartă” - reduc transportul și taxele de piață, iar DN71 devine canal de desfacere

Tot mai mulți legumicultori din Dâmbovița își mută vânzarea „la poartă” pentru a tăia din costuri , pe fondul scăderii vânzărilor din piețe și al timpului tot mai greu de justificat pentru transport și stat la tarabă, potrivit Agronet . Fenomenul este vizibil pe DN71 , între București și Târgoviște, unde au apărut zeci de tarabe cu legume și fructe din gospodării și solarii locale. Schimbarea are un impact economic direct pentru fermele mici: vânzarea la poartă reduce cheltuieli precum chiria din piață, taxele și transportul zilnic, iar o parte mai mare din prețul plătit de client rămâne la producător. În același timp, piețele pierd trafic, iar modelul clasic de desfacere devine mai greu de susținut pentru micii producători. De ce renunță producătorii la piețe Producătorii citați în material indică scăderea traficului din piețe și costurile asociate prezenței zilnice drept principalele motive. Sorin Andreiu, legumicultor din Dâmbovița, spune că vânzarea de acasă îl ajută să evite chiria și alte cheltuieli, dar și timpul pierdut cu deplasarea și așteptarea clienților. Un alt producător, Vladimir Roiban, afirmă că a pornit cu o tarabă mică și a extins treptat oferta. Pentru el, vânzarea la poartă nu înseamnă o afacere mare, dar îi permite să obțină venituri din producție și să păstreze bani pentru culturile următoare. Presiunea magazinelor mari și mutarea cererii O explicație invocată de producători este schimbarea comportamentului de cumpărare: o parte din clienți s-au orientat către magazinele mari, iar piețele nu mai aduc același volum de vânzări. Vasilica Ifrim, care vinde legume și fructe din grădină și solarii, spune că această migrare a redus clientela piețelor. Pentru micii producători, efectul este operațional: transportul zilnic către piață și timpul petrecut la tarabă devin costuri greu de recuperat când vânzările scad. DN71, avantaj competitiv pentru vânzarea directă Pe traseul București–Târgoviște, tarabele de la marginea drumului vizează inclusiv cumpărătorii aflați în tranzit. Avantajul pentru producător este accesul direct la client, fără intermediar și fără deplasare la o piață urbană; pentru cumpărător, avantajul este că poate vedea (și uneori gusta) marfa înainte de achiziție. Modelul rămâne însă dependent de amplasare: gospodăriile situate pe drumuri cu trafic ridicat au un avantaj net față de cele din zone mai puțin circulate. Cât de sustenabil este modelul „la poartă” Într-un lanț scurt de comercializare, diferența dintre prețul plătit de consumator și suma care rămâne producătorului poate fi mai mică decât în circuitele cu mai mulți intermediari. Totuși, vânzarea la poartă nu elimină riscurile de desfacere: viteza de vânzare depinde de trafic, sezonalitate, vizibilitate și fluxul zilnic de clienți. Pentru produse perisabile, acest aspect este critic: dacă marfa nu se vinde rapid, producătorul suportă în continuare riscul degradării și al pierderilor. În plus, pentru fermele cu producții mari, vânzarea la poartă nu poate înlocui integral canalele care pot absorbi volume (piețe angro, contracte cu magazinele, procesatori). [...]