Armata SUA testează în Europa interceptorul anti-dronă IonStrike, integrabil în rețelele existente de apărare aeriană - opțiune cinetică „low-cost” între războiul electronic și rachetele scumpe

Armata SUA testează în Europa un interceptor anti-dronă „mai ieftin decât ținta”, gândit să reducă presiunea pe stocurile de rachete și să acopere „golul” dintre bruiajul electronic și interceptoarele clasice costisitoare, potrivit Interesting Engineering . Brigada 52 Artilerie Antiaeriană a început evaluarea sistemului IonStrike ( DZYNE Technologies ) în cadrul Eastern Flank Deterrence Initiative, un program care urmărește integrarea de sisteme fără pilot și rețele de date în timp real pentru reacție mai rapidă. Testele au fost făcute împreună cu lideri din U.S. Army Europe and Africa și NATO Allied Land Command, pe fondul preocupărilor legate de atacuri masive cu drone ieftine. De ce contează: o opțiune cinetică de „cost mediu” pentru valuri de drone IonStrike este prezentat ca o soluție de apărare „mid-range” (rază medie) care să ofere o alternativă atunci când: războiul electronic (bruiaj, „orbire” a dronelor) nu este suficient; folosirea rachetelor interceptoare scumpe împotriva dronelor ieftine devine nesustenabilă. Armata americană susține că interceptorul a fost proiectat să doboare drone de atac „one-way” (cu sens unic, tip muniție zburătoare) la un cost mai mic decât al dronelor vizate, tocmai pentru a face față tacticilor de tip „roi” (atacuri în număr mare). Integrare în rețelele existente, cu cerințe mai mici de instruire Un element operațional important este că IonStrike este „agnostic” față de radar (poate lucra cu mai multe tipuri de radare) și se conectează la sistemele de comandă și control deja folosite de armată. În articol sunt menționate Forward Area Air Defense System și configurația Integrated Battle Command System Maneuver, astfel încât operatorii să poată urmări și angaja ținte folosind echipamente familiare. Oficialii americani argumentează că această integrare reduce nevoia de instruire, pentru că militarii nu trebuie să învețe un proces complet nou de angajare a țintelor („kill chain”, adică lanțul de identificare–decizie–lovire). „IonStrike este important pentru că nu le cere soldaților să învețe un nou lanț de lovire. Se integrează cu sisteme C2 aprobate, primește indicii din fluxuri radar existente și oferă comandanților o altă opțiune cinetică în arhitectura apărării aeriene.” — maior Cody Davis, ofițer operațiuni, Brigada 52 Artilerie Antiaeriană Particularitatea tehnică: poate fi redirecționat sau oprit după lansare Spre deosebire de interceptoarele tradiționale care continuă spre țintă odată lansate, IonStrike poate să-și schimbe traiectoria în zbor. Operatorii pot: anula interceptarea dacă ținta se dovedește „friendly” (aliată); redirecționa interceptorul către o altă amenințare. Armata consideră că această flexibilitate le oferă comandanților timp suplimentar de decizie în situații rapide și ar putea permite lansări mai timpurii, cu riscul mai mic de a „irosi” interceptoare dacă situația se schimbă. Sistemul folosește un senzor în infraroșu pentru ghidaj și un focos cu detonare de proximitate, pentru a lovi dronele ziua sau noaptea. Ce urmează: test operațional mai amplu în vară IonStrike este lansat dintr-un sistem paletizat conectat la fluxurile radar din rețelele armatei. Testele curente folosesc un lansator cu patru interceptoare, iar armata și DZYNE lucrează la o versiune mai mare, cu 12 interceptoare, pentru apărarea împotriva atacurilor în masă. Un test operațional mai amplu este planificat pentru această vară. Evaluarea va urmări, între altele, indicarea țintelor de către radar, reîncărcarea lansatorului, eficiența împotriva mai multor tipuri de drone, redirecționarea în zbor și compatibilitatea cu sistemele existente de comandă și control. „Evaluarea din vară va stabili dacă IonStrike poate livra un strat de luptă repetabil în condiții operaționale.” — maior Benjamin Bowman, ofițer operațiuni înaintate, Brigada 52 Artilerie Antiaeriană [...]