Economistul Bogdan Glăvan critică supraimpozitarea și birocrația din România - avertizează că instituțiile slabe și energia scumpă frânează competitivitatea

România riscă să rămână necompetitivă din cauza taxelor, birocrației și energiei scumpe , iar chiar și o creștere a producției de gaze din 2027 nu ar rezolva problema de fond, potrivit unei analize publicate de Adevărul , care îl citează pe economistul Bogdan Glăvan . Tabloul descris pentru 2026 este unul de dezechilibre macroeconomice – deficit mare, inflație ridicată și presiune fiscală în creștere – care, în opinia profesorului, împinge economia într-o zonă de fragilitate și reduce capacitatea companiilor de a investi și de a concura, inclusiv din cauza costurilor cu energia. De ce contează: costul energiei și reglementările lovesc direct în competitivitate Un punct central al analizei este paradoxul energetic: România are resurse (gaze, hidro, centrală nucleară), dar ajunge să aibă „printre cele mai ridicate prețuri la energie din Uniunea Europeană” și, în ultimii ani, să recurgă tot mai mult la importuri. În această logică, energia scumpă devine o frână structurală pentru industrie și pentru orice strategie de reindustrializare sau de atragere a producției. Glăvan avertizează că așteptările legate de Neptun Deep pot fi supraevaluate. Deși „începând cu 2027 se preconizează” creșterea exploatărilor, el susține că problemele energetice nu dispar automat, iar ideea că „de la anul dispare problema energiei” este „o naivitate”, în condițiile în care competitivitatea depinde de un set mai larg de politici și instituții. Unghiul fiscal-administrativ: „legi simple și predictibile” versus suprareglementare Economistul pune accent pe calitatea instituțiilor și pe cadrul legislativ, descris drept „stufos, birocratic și sufocant”. În viziunea sa, dezvoltarea depinde de instituții solide și reguli clare, nu de acumularea de reglementări, interdicții și scheme care, spune el, distorsionează comportamentele economice și încurajează „vânătoarea de privilegii”. În același registru, analiza extinde critica și la nivel european, indicând că suprareglementările de la Bruxelles, dublate de cele naționale, afectează competitivitatea. „Soluția este cea a libertății economice, nu a reglementărilor și a suprareglementărilor. Altfel spus, soluția este una singură: lasă-i pe oameni să se descurce, să producă, nu sta în calea lor!” Efectul în economie: presiune pe IMM-uri și blocaje în companiile de stat Un efect operațional menționat este presiunea asupra firmelor mici și mijlocii, descrise drept cele mai expuse la creșterile de taxe și impozite și la accesul dificil la finanțare. În paralel, sunt semnalate disfuncționalități în zona companiilor de stat, inclusiv printr-un exemplu legat de riscul penal perceput de manageri atunci când iau decizii, ceea ce ar descuraja administrarea eficientă. „În România, dacă ești director la o companie de stat, e foarte greu să iei decizii, pentru că trebuie să te gândești de fiecare dată dacă se va încadra la cinci ani cu suspendare sau la șapte ani cu executare.” Context regional: comparația cu Bulgaria și țintele ratate În analiza citată, România este prezentată ca restantă la indicatori economici și ca ratând ținte care ar fi putut aduce stabilitate, inclusiv trecerea la zona euro. În contrapunct, este dat exemplul Bulgariei, despre care se afirmă că și-a stabilizat inflația, și-a ținut deficitele sub control și a aderat la euro și OCDE. Materialul mai indică și o polarizare internă – prosperitatea Bucureștiului versus sărăcia din restul țării – ca simptom al dezvoltării inegale, însă argumentul principal rămâne că blocajele instituționale și costurile (fiscale și energetice) se traduc în competitivitate slabă. Pentru perioada următoare, mesajul-cheie este că eventualele îmbunătățiri pe componenta de producție de gaze nu pot compensa, de unele singure, un cadru fiscal și administrativ perceput ca impredictibil și împovărător, cu efecte directe asupra investițiilor și a capacității economiei de a crește „sănătos”, în termenii analizei. [...]