Estonia își crește masiv bugetul de apărare, dar încrederea în garanțiile SUA scade - Tallinn vizează 5,4% din PIB până în 2029 și mizează mai mult pe aliații europeni

Estonia își accelerează cheltuielile de apărare și își recalibrează așteptările de la SUA , pe fondul temerilor legate de Rusia și al unei încrederi tot mai fragile în disponibilitatea Washingtonului de a interveni rapid în regiune, potrivit Digi24 , care citează un reportaj Kiev Independent. Pe străzile din Tallinn, mai mulți localnici intervievați de publicația ucraineană spun că nu se bazează pe președintele american Donald Trump în cazul unei agresiuni ruse, mizând mai degrabă pe aliații europeni din NATO. În paralel, oficialii estonieni susțin public că articolul 5 (clauza de apărare colectivă) rămâne funcțional și că, atât timp cât Rusia este angajată militar în Ucraina, riscul imediat este limitat. Costul descurajării: Estonia urcă spre 5,4% din PIB pentru apărare În plan bugetar, Estonia se poziționează ca „elev model” în NATO. În 2025, a alocat 3,42% din PIB pentru apărare, iar ponderea ar urma să ajungă la 5,4% până în 2029, peste pragul propus de Trump și convenit la summitul NATO de anul trecut, potrivit materialului citat. Mesajul implicit este unul operațional și financiar: Tallinnul își cumpără timp și credibilitate prin investiții accelerate în apărare, într-o regiune în care percepția de risc a crescut după invazia pe scară largă a Ucrainei, din 2022. Semnale de incertitudine din partea SUA și efectul în regiunea baltică În reportaj sunt menționate mai multe elemente care alimentează scepticismul local față de angajamentele americane: întârzieri în livrările de lansatoare HIMARS către Estonia și decizii privind repoziționări de trupe americane în Europa (inclusiv planuri de retragere a 5.000 de soldați din Germania și „amânarea” unei desfășurări planificate a 4.000 de soldați în Polonia). În același registru, la Conferința Lennart Meri de la Tallinn, subsecretarul de stat american Thomas DiNanno nu ar fi confirmat „fără echivoc” că Washingtonul își va apăra aliații baltici, atunci când a fost presat pe subiect, conform Kiev Independent. Guvernul: nu există o amenințare iminentă, populația rămâne tensionată Ministrul estonian al Apărării, Hanno Pevkur, afirmă că are încredere în articolul 5, dar admite că există „momente ceva mai îngrijorătoare”. La rândul său, Jonatan Vseviov, secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe, spune că nu există o amenințare militară iminentă și invocă postura de descurajare a NATO, care include atât forțele naționale, cât și aliații integrați în apărarea Estoniei. În contrapunct, unii localnici intervievați sugerează că mesajele de calm fac parte din „munca guvernului” și că societatea nu este, la nivel social, pregătită pentru realitatea unui război. O fractură internă: minoritatea rusofonă și percepțiile despre risc Reportajul descrie și o diferență de percepție între estonienii etnici și o parte a comunității vorbitoare de rusă. Potrivit unui sondaj al Ministerului estonian al Apărării, 93% dintre estonienii etnici susțin apartenența la NATO, față de 60% în rândul „altor naționalități”. Aproape o treime dintre locuitorii Estoniei au rusa ca limbă maternă, iar aproximativ 20% din populație este de etnie rusă. În timp ce unii intervievați rusofoni minimalizează amenințarea Rusiei și leagă discursul de securitate de probleme economice interne, alții descriu războiul din Ucraina drept o tragedie provocată de Vladimir Putin și spun că apartenența la NATO le oferă siguranță. Contextul de mobilizare: sprijin pentru apărare și serviciu militar obligatoriu Pe fundal, există și un consens larg privind necesitatea apărării: un sondaj guvernamental citat arată că 82% dintre estonieni cred că țara ar trebui să se apere în cazul unui atac, iar 62% spun că sunt dispuși să participe la luptă. În Estonia, toți bărbații apți între 18 și 27 de ani trebuie să efectueze serviciul militar. Pentru regiune, combinația dintre investițiile accelerate în apărare, incertitudinile privind rolul SUA și tensiunile interne legate de minoritatea rusofonă conturează un risc care nu mai este tratat doar ca scenariu teoretic, ci ca variabilă de planificare. [...]