Forța Spațială a SUA analizează lansarea a cinci sateliți militari în spațiul cislunar până în 2029 - Pentagonul cere industriei soluții rapide pentru misiuni de recunoaștere pe orbita din jurul Lunii

Forța Spațială a SUA ia în calcul să trimită până în 2029 cinci sateliți militari în spațiul dintre Pământ și Lună , într-o mișcare care ar extinde explicit planificarea operațională a Pentagonului către orbita Lunii și ar deschide o nouă zonă de competiție militară, potrivit Futurism . Publicația notează că inițiativa vizează lansarea a cinci sateliți în spațiul cislunar (regiunea dintre Pământ și Lună), care ar urma să ajungă pe orbite ce includ partea îndepărtată a Lunii. Demersul este descris ca o posibilă serie de misiuni de recunoaștere, cu traiectorii de tip „slingshot” (manevră de asistență gravitațională) în jurul Lunii. Ce cere Pentagonul industriei și de ce contează operațional Informația a apărut după ce industria aerospațială a primit un buletin adresat producătorilor, în care Pentagonul arată că este „interesat, la nivel de intenție” („notionally interested”) de astfel de lansări. Conform relatării, mesajul către industrie urmărește să afle dacă există capacitatea de a livra o soluție „rapidă” și cu „risc redus” pentru o misiune de recunoaștere către partea îndepărtată a Lunii. În același timp, notificarea citată de Futurism sugerează că aceste vehicule ar putea funcționa ca „vehicule-semințe” pentru a fundamenta o viitoare strategie de achiziție, în perspectiva unei „constelații cislunare proliferate” — adică o rețea mai numeroasă de sateliți, distribuiți pe mai multe orbite, pentru redundanță și acoperire mai bună. „Domeniu de război” în spațiul cislunar: rațiunea invocată Potrivit Futurism, oficiali ai Forței Spațiale americane descriu spațiul cislunar ca pe un „domeniu de război” („warfighting domain”). În acest context, generalul-maior Stephen Purdy a indicat drept principal impuls preocuparea legată de China și planurile Beijingului de a ajunge pe Lună până în 2030. În relatarea citată, Purdy susține că China nu ar urmări o demonstrație singulară, ci „activitate susținută”, și că își construiește capacitățile necesare pentru a derula aceste misiuni. „Acesta nu este un proiect științific pe patru sau cinci ani. Este vorba despre a obține capabilități cât mai curând.” Ce urmează Materialul nu indică o decizie finală de lansare, ci o etapă de evaluare și consultare a industriei privind fezabilitatea unei soluții rapide și cu risc redus. Dacă planul va fi confirmat, ar însemna trecerea de la discuții doctrinare la pași concreți de prezență militară în proximitatea Lunii, cu implicații directe pentru arhitectura viitoare de sateliți și pentru competiția strategică SUA–China în spațiu. [...]