Olanda evită, deocamdată, sabotajele atribuite Rusiei, deși găzduiește producția de rachete de croazieră pentru Ucraina - experții indică expulzările de diplomați și limitările operaționale ale Moscovei

Olanda rămâne o excepție în valul de sabotaje atribuite Rusiei în Europa , deși pe teritoriul său sunt produse rachete de croazieră destinate Ucrainei, potrivit Libertatea . Miza, din perspectivă operațională, este că protecția infrastructurii și contraspionajul par să fi funcționat mai bine decât în alte state europene, într-un context în care atacurile „hibride” (incendieri, drone, spionaj, sabotaj) s-au înmulțit. În localitatea Hengelo, compania Destinus produce rachete de croazieră Ruta pentru Ucraina, descrise ca fiind capabile să lovească ținte adânc în interiorul Rusiei, inclusiv în regiunea Moscovei. Cu toate acestea, actele de sabotaj dovedite în Olanda sunt prezentate ca fiind, deocamdată, izolate și de mică amploare, în contrast cu pagubele raportate în Germania, Polonia sau Marea Britanie. Context: sabotaje și incendieri în mai multe state europene Analiza citată de publicație, realizată de cotidianul olandez De Telegraaf , trece în revistă o serie de incidente atribuite serviciilor ruse, cu o paletă tot mai largă de ținte: de la infrastructură feroviară și depozite de ajutor umanitar, până la noduri logistice aeriene. În material sunt menționate, între altele: incendierea unui magazin Ikea din Vilnius (mai 2024), executată la ordinul rușilor, cu recompense pentru autori de 10.000 de euro și un autoturism; condamnări în Polonia pentru incendierea unui complex comercial din Varșovia și avarierea unei linii ferate strategice; condamnări în Regatul Unit după incendierea unui depozit cu ajutoare pentru Ucraina; descoperirea în Germania a unei drone cu explozibil pe aeroportul din Leipzig, lângă un avion de marfă încărcat cu muniție. De ce contează: explicațiile posibile și limita capacităților Rusiei Profesorul Bart Schuurman de la Universitatea Leiden, specialist în monitorizarea amenințărilor teroriste și hibride, spune că aceste acțiuni ar funcționa ca „diplomație coercitivă”, menită să transmită că sprijinul pentru Ucraina „nu este gratuit”. „Suspiciunea este că Rusia se angajează într-o formă de diplomație coercitivă; vor să transmită semnalul că sprijinul nostru pentru Ucraina nu este gratuit.” În cazul Olandei, explicația nu este prezentată ca fiind una certă. Sunt invocate atât eficiența serviciilor de informații, cât și o posibilă limitare a resurselor operative ale Rusiei în Europa după 2022, pe fondul expulzărilor de diplomați, ceea ce ar fi împins Moscova să folosească intermediari și recrutări locale. „Nu este adevărat că Rusia are capacități nelimitate. Au pierdut multă capacitate în Europa după invazia din 2022; mulți diplomați au fost trimiși acasă. De aceea trebuie să folosească pe scară largă agenți recrutați local. Pot face multe, dar nu în mod egal peste tot.” Vulnerabilitate rămasă: dronele „non-militare” Chiar și așa, specialiștii citați avertizează că vulnerabilitățile europene rămân ridicate, în special la capitolul protecției împotriva dronelor non-militare. În ultimul an ar fi fost înregistrate peste 60 de incidente cu drone în spațiul aerian european fără ca aparatele să fie doborâte sau operatorii identificați, un semnal că sprijinul pentru Ucraina ar trebui însoțit de măsuri mai ferme de apărare a infrastructurii critice pe plan intern. [...]