Trump și Xi Jinping au mizat pe gesturi simbolice, fără concesii pe mizele mari - promisiunile de achiziții Boeing și cooperarea pe Ormuz rămân fără confirmări și detalii

Summitul Trump–Xi a produs mai ales semnale de detensionare, nu concesii care să reducă riscurile comerciale : deși Donald Trump a vorbit despre „acorduri comerciale fantastice”, iar Xi Jinping a numit întâlnirea „istorică”, rezultatul concret rămâne subțire pe dosarele cu impact direct asupra companiilor și piețelor, potrivit Economica . Atmosfera a fost una de „diplomație personală”, cu gesturi și formule publice de respect reciproc, dar „simbolurile politice și o relansare simbolică” au părut mai importante decât acordurile, apreciază Lim Tai Wei (Soka University, Japonia). În această cheie, Alfred Wu (Lee Kuan Yew School of Public Policy, Singapore) vede beneficii de imagine: întărirea legitimității interne a lui Xi și un plus de reputație pentru Trump înaintea alegerilor americane de la jumătatea mandatului, prevăzute în acest an. Ce s-a obținut: o „viziune” pe trei ani, dar cu vulnerabilități politice Xi Jinping a transmis că cei doi lideri au convenit asupra unei „noi viziuni” pentru relații sino-americane „stabile și constructive” în următorii trei ani, conform unui comunicat al Ministerului chinez de Externe. Yue Su (Economist Intelligence Unit) estimează că relația s-a ameliorat „cel puțin” și că „riscurile extreme s-au diminuat ușor”, însă avertizează că înțelegerea poate fi fragilizată de factori interni din SUA: Congresul, „ulii” anti-China de la Washington și poziționarea politică internă a lui Trump. „Acorduri” anunțate de Trump, dar fără confirmări și fără detalii Trump a susținut la Beijing că Xi ar fi acceptat să ajute la redeschiderea Strâmtorii Ormuz , „cvasiblocată” de Iran de la începutul războiului din Orientul Mijlociu. Tot el a afirmat că China ar urma să cumpere „200 de avioane mari” de la Boeing , plus mai mult petrol și soia americane, adăugând ulterior, la bordul Air Force One, că ar exista și o „promisiune” pentru încă „750 de avioane” dacă primele 200 vor fi satisfăcătoare. Problema, subliniată în analiză, este lipsa elementelor verificabile: Ministerul chinez de Externe nu a anunțat și nu a confirmat aceste puncte, iar Boeing nu a confirmat nici el. În plus, Yue Su spune că ceea ce se înțelege despre acordurile concrete „rămâne în mare conform așteptărilor pieței”, fără „surprize majore”. Dosarele care contează pentru piețe au rămas în afara rezultatului Pe tema taxelor vamale – un subiect major între cele două economii – Trump a spus că „nu a vorbit” cu Xi. Nici despre cipurile Nvidia folosite în inteligența artificială nu a existat un anunț, deși analiștii văd un semnal pozitiv în articole de presă care sugerează că unor companii chineze li s-ar fi permis totuși să cumpere astfel de cipuri. Contextul rămâne însă restrictiv: companiile tehnologice chineze nu au dreptul să cumpere cele mai performante cipuri Nvidia, din cauza reglementărilor americane de export motivate de securitatea națională. Chong, profesor asociat la Universitatea Națională din Singapore, avertizează că astfel de înțelegeri „impresionante în termeni financiari” pot fi abandonate de oricare parte și că sunt „tranzacții punctuale” care nu ating aspectele fundamentale ale relației bilaterale. Geopolitica „de risc” a fost ocolită, dar liniile roșii rămân Liderii au evitat public „câmpurile minate geopolitice”, inclusiv Taiwanul și drepturile omului, potrivit lui Lim Tai Wei, care descrie o întâlnire „după scenariu” menită să arate că rivalitatea poate fi gestionată fără escaladare. Totuși, Trump a transmis un avertisment legat de Taiwan într-un interviu televizat difuzat de Fox News: „Nu vreau ca cineva să-și declare independența și, știți, să fim nevoiți apoi să parcurgem 15.000 de kilometri pentru a intra în război.” În cazul lui Jimmy Lai, condamnat la 20 de ani de închisoare în Hong Kong, Trump a spus că a discutat subiectul cu Xi, dar că „este complicat”. Iar pe Ormuz și Iran, Xi i-ar fi transmis că China nu ar furniza arme Iranului și ar fi dispusă să contribuie la redeschiderea strâmtorii, deși Yue Su atrage atenția că influența reală a Chinei are limite, deoarece Iranul prioritizează „propriile interese”. În ansamblu, întâlnirea pare să fi redus marginal riscul de șoc pe termen scurt, dar fără să livreze claritate pe tarife, exporturi de tehnologie și celelalte puncte care pot schimba rapid costurile și accesul la piețe pentru companii. [...]