NATO își accelerează „europenizarea” pentru a limita riscul unei rupturi cu Donald Trump - Mark Rutte, descris drept pivotul strategiei de la summitul de la Ankara

NATO își mută discret greutatea apărării spre Europa , într-o reconfigurare care urmărește să reducă dependența de SUA și să răspundă direct preferințelor lui Donald Trump, potrivit Digi24 . Miza este una operațională: dacă Washingtonul își reduce prezența militară, europenii trebuie să preia „responsabilitatea principală” pentru apărarea convențională a continentului, într-un cadru descris drept „NATO 3.0”. Analiza pornește de la summitul NATO de la Ankara , unde Trump – după ce își criticase aliații înainte și în timpul reuniunii – a plecat vorbind despre „dragostea” dintre parteneri. Planul de „seducție” ar fi fost coordonat de secretarul general Mark Rutte , prezentat ca un mediator capabil să gestioneze impetuozitatea președintelui american și să mențină agenda alianței: opoziția față de Rusia, sprijinul pentru Ucraina și întărirea Europei în interiorul NATO. „NATO 3.0”: europenizare accelerată și adaptare la linia Washingtonului Dincolo de gesturile politice și de retorica menită să-l țină pe Trump aproape, transformarea descrisă are o componentă practică: alianța s-ar fi remodelat în ultimele luni în direcția viziunii americane despre securitatea europeană. În acest cadru, este menționat subsecretarul american pentru politica de apărare, Elbridge Colby, asociat cu ideea ca aliații europeni să își asume „responsabilitatea principală” pentru apărarea convențională a Europei. Concret, textul indică două direcții care susțin această schimbare: europenii și canadienii cheltuie „sume colosale” pentru înarmare; sprijinul pentru Ucraina ar fi crescut din partea lor, după ce SUA și-au retras o parte importantă din ajutor. Rolul lui Rutte și precedentul Stoltenberg: management politic al riscului Trump Rutte este descris ca un atu pentru NATO tocmai prin relația funcțională cu Trump, văzută mai degrabă ca una de conveniență decât de afinitate politică. În articol este amintit și predecesorul său, Jens Stoltenberg, despre care se spune că a reușit în primul mandat al lui Trump să „citească” starea de spirit a acestuia și să-i protejeze pe aliați de criticile președintelui american. În același registru, este menționat un acord intermediat de Stoltenberg și Rutte (pe atunci premier al Olandei) care l-ar fi convins pe Trump să nu retragă SUA din NATO, iar „complimentele” ar fi fost din nou cheia. Ce urmează: o alianță cu mai puțin sprijin direct american Digi24 notează că reducerea numărului de soldați americani din Europa este o decizie care ține de Casa Albă și Pentagon, iar conducerea NATO poate cel mult să gestioneze prezentarea publică a situației. În acest context, „europenizarea” alianței este descrisă ca un proces fără precedent, care ar putea duce la îndeplinirea unei viziuni vechi: o Europă capabilă să se apere fără sprijinul direct al Americii. Pentru finalizarea acestei tranziții, textul indică nevoia unei Uniuni Europene mai concentrate pe apărare, a unor „coaliții ale voinței” formate ad-hoc și a unor inițiative regionale și bilaterale pe întreg continentul, cu NATO păstrând rolul de centru de greutate. [...]