Marina SUA testează drona MQ-25A Stingray pentru realimentarea avioanelor de vânătoare de pe portavioane - Extinderea razei de acțiune și reducerea riscurilor pentru echipajele umane în operațiuni militare

Testul de zbor al MQ-25A Stingray mută realimentarea în aer pe drone și extinde raza avioanelor de pe portavioane , un pas cu impact operațional direct asupra modului în care Marina SUA își proiectează forța la distanță, potrivit HotNews . Drona, dezvoltată de Boeing , este gândită să opereze exclusiv de la bordul portavioanelor și are un rol precis: realimentare în zbor, nu înlocuirea avioanelor de vânătoare. MQ-25A Stingray a trecut prin teste la sol și în zbor, cu accent pe integrarea sistemelor de control și stabilitatea platformei în condiții operaționale, în pregătirea pentru desfășurarea pe portavioane, conform publicației Naval Technology. De ce contează: rază mai mare pentru F/A-18 și F-35C, risc mai mic pentru platforme cu echipaj Rolul principal al MQ-25A este să extindă raza de acțiune a avioanelor F/A-18 Super Hornet și F-35C prin realimentare în aer. În acest fel, drona ar urma să preia o misiune considerată periculoasă și să reducă dependența de cisterne aeriene cu echipaj, descrise în material ca fiind „mult mai scumpe și valoroase”. În termeni operaționali, asta înseamnă că portavioanele pot susține lovituri la distanțe mai mari, iar aeronavele cu echipaj dedicate realimentării pot fi ținute mai departe de zonele de risc. Cum a decurs testul: două ore, control de la distanță și autonomie la bord Zborul de test a durat două ore și a avut loc la baza Boeing din Aeroportul MidAmerica, în Mascoutah, Illinois. Piloții de vehicule aeriene ai Boeing și ai Marinei au comandat aeronava de la distanță prin sistemul MD-5, care include tehnologia MDCX a Lockheed Martin. În timpul testului au fost verificate, între altele: comenzile de zbor de bază; performanța motorului; manevrabilitatea; trecerea de la rute programate de operatori la controlul preluat de sistemul autonom de la bord (propulsie, ghidare și operațiuni de zbor). Materialul subliniază că MQ-25A ar urma să fie primul sistem aerian fără pilot operațional al Marinei SUA bazat pe portavioane, iar noutatea nu este doar „rezervorul zburător”, ci operarea direct de pe puntea portavionului, alături de echipaje umane. Date tehnice și capabilități menționate Potrivit informațiilor din articol, MQ-25 Stingray are următoarele caracteristici: lungime: 15,5 m; anvergura aripilor (desfășurate): 22,9 m; înălțime: 3 m; propulsie: un motor turboventilator Rolls-Royce AE 3007N, cu tracțiune de peste 44 kN; capacitate de transfer: peste 7.200 kg de combustibil într-o singură misiune; rază de acțiune: peste 920 km (500 de mile marine); compatibilitate portavion: lansare cu catapultă și recuperare cu cabluri (CATOBAR). În teste preliminare, versiuni ale MQ-25 au fost observate și cu rachete antinavă AGM-158C LRASM sub aripă, deși rolul principal rămâne realimentarea. Context strategic: portavioane mai departe de țărm, lovituri la distanță mai mare Naval Technology notează că realimentarea cu drone extinde „brațul lung” al Marinei SUA, în condițiile în care distanțele devin critice în teatre precum Pacificul, Oceanul Indian sau Orientul Mijlociu. Ideea operațională este ca portavioanele să poată rămâne la distanță mai sigură de țărmuri ostile, în afara razei unor rachete de coastă. În plus, articolul indică faptul că, pe viitor, platforma ar putea primi module pentru supraveghere și recunoaștere electronică, dincolo de eventuale armamente transportate. [...]