Președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, participă la summitul de la Kiev - semnal de apropiere de UE, dar analiștii avertizează asupra unui posibil „joc dublu” al Belgradului

Prezența lui Aleksandar Vučić la summitul de la Kiev redeschide discuția despre cât de prudent ar trebui să fie Bruxelles-ul cu Serbia , într-un moment în care o apropiere rapidă ar putea aduce în UE un nou actor imprevizibil, pe modelul Ungariei, potrivit unei analize publicate de Adevărul . Participarea președintelui sârb la Summitul Europa de Est–Ucraina de la Kiev este prezentată ca o premieră pentru Serbia, stat considerat tradițional un aliat important al Rusiei în estul Europei. În logica geopolitică a regiunii, o eventuală distanțare a Belgradului de Moscova ar fi „o veste excelentă” pentru Uniunea Europeană și pentru România, dar ar însemna o pierdere pentru Vladimir Putin, care ar rămâne fără un „cap de pod” la Belgrad, notează publicația. Două lecturi: oportunitate strategică vs. risc de „import” al blocajelor în UE Generalul (r) Virgil Bălăceanu, fost reprezentant al României la Comandamentul NATO de la Bruxelles, vede gestul lui Vučić ca pe un semnal pozitiv și susține că Serbia ar trebui încurajată să se apropie de Uniunea Europeană. El argumentează că Belgradul a fost tratat „cu prea multă lejeritate” de actorii strategici din regiune și chiar sugerează că interesul Moscovei pentru Serbia nu ar mai fi la fel de mare ca în trecut. În același timp, Bălăceanu avertizează asupra lipsei de predictibilitate în Balcanii de Vest și asupra vulnerabilităților pe care le poate genera o regiune „nehotărâtă” între direcții geopolitice. În acest context, el menționează, între altele, dezvoltarea industriei naționale de apărare a Serbiei, reintroducerea serviciului militar obligatoriu (cu rezerva formulării „dacă nu mă înșel”) și faptul că unele achiziții recente ar fi fost făcute din China. De ce contează pentru România: vecinătate, stabilitate și calcul politic Analiza punctează că România a avut „ani la rând” dificultăți strategice fiind „închisă” la Vest de doi aliați ai lui Putin: Ungaria condusă de Viktor Orbán și Serbia condusă de Vučić. În această cheie, o repoziționare a Serbiei ar schimba ecuația regională, însă rămâne neclar dacă este vorba despre o schimbare de fond sau despre o mișcare tactică. Bălăceanu mai notează că Vučić nu a semnat declarația comună a liderilor est-europeni cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, explicând că Serbia nu face parte din „coaliția de voință” pentru sprijinul Ucrainei. Tot el amintește că Vučić a anunțat alegeri anticipate în Serbia. Avertismentul politologului: „joc dublu” și riscul unui nou caz de tip Ungaria Politologul Radu Albu Comănescu (Universitatea Babeș-Bolyai) se declară mult mai sceptic față de ideea unei conversii pro-europene autentice la Belgrad. El invocă existența unui discurs anti-occidental în societatea sârbă, sensibilitatea la mesajele anti-europene și anti-NATO ale Rusiei și lipsa unei asumări a greșelilor istorice legate de Kosovo și Bosnia. În interpretarea sa, deschiderea către Ucraina poate fi mai degrabă o tactică de a „juca pe două tablouri”, pentru a vedea „care aduce mai mult”. În plus, Comănescu avertizează că o integrare „prematură” a Serbiei ar putea aduce în UE probleme de solidaritate și de funcționare a procesului decizional, cu efect de fragmentare, într-un scenariu comparabil cu modelul Ungariei lui Orbán. În lipsa unor pași concreți din partea Belgradului, participarea la summit rămâne, deocamdată, un semnal interpretabil: fie începutul unei repoziționări, fie o mișcare pragmatică într-un context regional volatil, cu implicații directe pentru securitatea și stabilitatea la granița estică a Uniunii Europene. [...]