Conducerea IDF și Mossad respinge în mare parte acordul nuclear emergent cu Iranul - cere menținerea sancțiunilor, pe motiv că nu acoperă rachetele și rețelele de proxy

Conducerea IDF și a Mossad se opune acordului nuclear emergent cu Iranul , considerând că în forma discutată lasă neatinse amenințări-cheie pentru Israel și ar putea slăbi presiunea economică asupra Teheranului, potrivit informațiilor publicate de The Jerusalem Post . Unghiul principal al opoziției este unul operațional și de securitate: oficiali de rang înalt din armată (IDF) și serviciul de informații externe (Mossad) apreciază că înțelegerea este „insuficientă” raportat la raportul de forțe dintre părți, la „sângele și resursele” investite și la amenințările curente cu care se confruntă Israelul. Deși poziția nu ar fi unanimă, publicația notează că este „aproape unanimă”, iar mesajele sunt transmise în forumuri private. Ce lipsește din acord, în viziunea IDF și Mossad Potrivit materialului, administrația Trump ar fi fost concentrată „aproape în întregime” pe două dosare: redeschiderea Strâmtorii Hormuz și chestiunea nucleară. În schimb, IDF și Mossad ar fi sperat ca negocierile să includă și alte două teme pe care le gestionează „zilnic” de ani de zile: rachetele balistice; rețelele de „proxy” (grupări aliate/afiliate Iranului, descrise în text drept „proxy-uri teroriste”). Aceste subiecte ar fi rămas în afara acordului, conform informațiilor prezentate. Miza sancțiunilor: presiune financiară versus „fereastra” pentru schimbare de regim O parte dintre oficialii Mossad (și mai puțini ofițeri din IDF) ar susține menținerea Iranului sub sancțiuni până când regimul „își schimbă” comportamentul în sens mai larg sau până când este înlăturat. Publicația relatează că unii dintre aceștia ar paria că regimul iranian ar putea cădea „în decurs de un an” dacă presiunea sancțiunilor rămâne, invocând: pierderi de peste 300 de miliarde de dolari ale Iranului „din bombardamente”; pierderi suplimentare „uriașe” zilnice după ce SUA ar fi instituit o „contra-blocadă” a Strâmtorii Hormuz. În acest context, semnarea acordului ar urma să permită intrarea unor „miliarde de dolari” către regim, iar conducerea IDF și Mossad ar teme că o eventuală perspectivă de schimbare de regim ar putea fi împinsă „mult dincolo de un an”, ratând ceea ce descriu drept o oportunitate rară. Materialul nu oferă detalii despre calendarul exact al semnării sau despre parametrii tehnici ai acordului, însă indică faptul că dezbaterea internă din Israel se poartă în jurul compromisului dintre limitarea dosarului nuclear și menținerea presiunii economice, în condițiile în care rachetele și rețelele regionale ale Iranului ar rămâne, deocamdată, în afara înțelegerii. [...]