Rusia își industrializează atacurile cu drone Geran - baze dedicate și producție de mii de unități pe lună pun presiune pe apărarea aeriană a Ucrainei

Rusia își industrializează atacurile cu drone, iar asta schimbă ecuația costurilor pentru apărarea aeriană a Ucrainei , pe fondul trecerii de la drone lente, de tip „Shahed”, la versiuni cu reacție, mai greu de interceptat și utilizate în volum mare, potrivit Focus . Miza nu mai este doar performanța unei platforme, ci capacitatea Rusiei de a produce, pregăti și lansa „muniție aeriană” relativ ieftină la scară industrială, forțând adversarul să consume resurse mai scumpe pentru apărare. De la improvizație la „hub” de lansare: Tsymbulova și logistica atacurilor în valuri Publicația descrie transformarea rapidă a zonei Tsymbulova, din regiunea rusă Oriol, într-o bază specializată pentru noile drone cu reacție. Lucrările ar fi început pe câmpuri din apropierea satului, la circa 175 km de granița cu Ucraina, cu fundații, drumuri și poziții de lansare, iar în câteva luni ar fi rezultat un complex militar. O evaluare a imaginilor satelitare realizată de „Telegraph”, citată de Focus, indică faptul că baza ar fi avut în august 16 instalații de lansare, iar temporar ar fi putut găzdui peste 100 de drone. Sunt menționate și șine de lansare lungi, aparent adaptate pentru o nouă generație de drone „Geran” cu propulsie cu reacție, precum și aproape 100 de panouri solare, care ar susține comunicațiile și sistemele de comandă inclusiv în cazul unei pene de curent. Ideea operațională: centralizarea într-un „hub” rezolvă o problemă logistică atunci când sunt lansate simultan zeci sau sute de drone pe rute diferite, pentru a coordona timpii de decolare, alimentarea, pregătirea și dirijarea. „Geran” se apropie de racheta de croazieră: viteză, senzori și rezistență la bruiaj Dincolo de infrastructură, Focus pune accent pe schimbarea de clasă a armamentului. Dronele „Geran” inițiale, derivate din familia iraniană Shahed, erau relativ lente și cu elice, deci mai ușor de contracarat cu mijloace mai ieftine (tunuri, drone interceptoare). În prezent, Rusia ar dezvolta versiuni cu reacție, iar granița dintre dronă și rachetă de croazieră („cruise missile”) începe să se estompeze. Conform informațiilor publicate de „Defence-Newsletter”, care citează serviciile de informații militare ucrainene, „Geran-5” ar fi fost folosită pentru prima dată la începutul lui 2026 și ar avea: viteză de aproximativ 600 km/h; încărcătură de luptă de circa 90 kg; rază de acțiune de aproximativ 1.000 km. „Geran-4” ar fi, de asemenea, cu reacție, iar „Geran-5” ar semăna tot mai mult cu o rachetă de croazieră, notează Focus. În paralel, „Financial Times” este citată cu informații despre camere termice, îmbunătățiri ale identificării țintelor, antene rusești anti-bruiaj și componente chinezești de tip „mesh network” (rețea în care nodurile comunică între ele, crescând redundanța). Volumul, nu exemplarul: producție lunară și extinderea capacităților Focus argumentează că o dronă rapidă, singură, nu schimbă războiul, însă mii pot schimba presiunea asupra apărării aeriene. Potrivit serviciilor de informații militare ucrainene, Rusia ar produce în prezent aproximativ 3.000 de drone „Geran-4” și „Geran-5” pe lună. Think tank-ul american Institute for the Study of War (ISW) este citat cu informații despre extinderea masivă a capacităților de producție în zona economică specială Alabuga (Tatarstan). Pe imagini satelitare din august ar fi fost vizibile cel puțin zece hale noi, iar zona de extindere ar depăși 500 de hectare, cu drumuri noi și zeci de depozite. În această schemă, Alabuga ar produce, iar locații precum Tsymbulova ar prelua stocarea, pregătirea și lansarea, conturând o „linie industrială” completă, de la fabrică la atac. Presiunea economică asupra apărării aeriene: interceptări mai slabe și „capcana costurilor” Pentru Ucraina, efectul imediat este dublu: scăderea eficienței interceptării și creșterea costului apărării. Focus citează date ale forțelor aeriene ucrainene potrivit cărora, în prezent, ar fi interceptate aproximativ 60% dintre dronele cu reacție, față de 90–95% în cazul variantelor mai vechi. O parte dintre sistemele dezvoltate special împotriva „Shahed” ar fi prea lente pentru noile versiuni. În acest context, Reuters este citată cu informația că dezvoltatori ucraineni lucrează accelerat la o nouă generație de drone interceptoare. Focus dă exemplul SkyFall, care ar fi dezvoltat „P1-SUN Jetkiller”, și menționează și alte proiecte de interceptori cu viteze de 400–500 km/h. Rațiunea economică este explicită: apărarea trebuie să folosească mijloace cu un cost proporțional cu ținta; altfel, utilizarea repetată a rachetelor antiaeriene scumpe devine o vulnerabilitate pe care Rusia ar încerca să o exploateze prin atacuri în masă. Vulnerabilitatea centralizării: baza mare e și țintă mare Focus notează însă și reversul: infrastructura nouă este mare, fixă și vizibilă. Pregătirea a zeci sau sute de drone presupune transport, armare, verificări și mutarea lor la pozițiile de lansare, activități care pot fi observate prin satelit. Publicația menționează că Ucraina ar fi atacat deja Tsymbulova la final de august, cu pagube aparent limitate. Apropierea de graniță (circa 175 km) ar face amplasamentul vulnerabil, iar pe măsură ce crește raza de acțiune a Ucrainei, „calculele” se pot schimba: lovituri precise ar putea viza lansatoarele, depozitele, comunicațiile și dronele pregătite, crescând costul centralizării pentru Rusia. În ansamblu, concluzia analizei este că Rusia nu doar produce mai multe drone, ci își „industrializează” întregul lanț de atac: producție în mii de unități, modernizare tehnică, logistică specializată și centre de lansare pregătite pentru valuri coordonate. [...]