Bogdan Florea (Connections) cere o infrastructură digitală publică unificată pentru interoperabilitate - fără date curate și Open Data, aplicațiile statului rămân „insule” care nu comunică

Fără o infrastructură digitală publică unificată, investițiile de sute de milioane de lei în IT riscă să producă în continuare „insule” care nu comunică , avertizează Bogdan Florea , fondatorul Connections , într-o analiză publicată de Economica . În viziunea sa, prioritatea „zero” este o bază comună de date publice curate și accesibile (Open Data), pe care să se construiască servicii, nu invers. Connections, companie listată pe piața AeRo a Bursei de Valori București din 2021, lucrează atât cu companii private, cât și cu instituții publice. Florea susține că digitalizarea administrației nu poate fi redusă la portaluri și aplicații noi, cât timp bazele de date și sistemele instituțiilor rămân izolate. De ce nu se văd rezultatele: trei blocaje structurale În ultimii ani, statul a investit „sute de milioane de lei” în proiecte IT, dar impactul în relația cetățean–administrație a rămas limitat. Florea pune problema pe modul de construcție al proiectelor, nu pe lipsa tehnologiei sau a finanțării, și indică trei cauze principale: Digitalizarea unor procese neoptimizate : un flux administrativ „greșit gândit pe hârtie” devine, odată digitalizat, „mai rapid și mai costisitor”, dar tot greșit. Fragmentarea instituțională : nu există un mandat clar pentru conectarea sistemelor, iar rezultatul este un stat „lent” pentru că are „zeci de tehnologii care nu vorbesc între ele”. Discontinuitatea politică : o transformare sectorială ar avea nevoie de 5–7 ani pentru efecte vizibile, în timp ce ciclul politic este de 4 ani sau mai puțin , ceea ce duce la resetarea priorităților, echipelor și pierderea capitalului uman acumulat. Ce ar trebui făcut în următorii cinci ani Pentru a schimba efectiv interacțiunea cetățean–stat, Florea propune patru direcții, în această ordine: Consolidarea masivă a identității digitale ; Extinderea reală a ghișeul.ro , nu ca „vitrină”, ci ca infrastructură de interacțiune; Un centru de excelență în inteligență artificială aplicată în sectorul public , pentru a evita importul de soluții fără capacitate internă de utilizare; Reforma achizițiilor publice , cu accent pe scor tehnic și competențe în prima fază, iar prețul să conteze ulterior. Achizițiile publice: „plătim de două ori” când criteriul e doar prețul Un obstacol major rămâne, în această analiză, felul în care se cumpără tehnologie în sectorul public. Florea afirmă că, dacă principalul criteriu este prețul, rezultatul „matematic” este compromisul de calitate, iar costurile reapar ulterior în mentenanță și reparații. Tot aici, el leagă calitatea de securitate integrată din prima zi („secure-by-design”), nu adăugată la final, argumentând că o evaluare tehnică inițială ar reduce riscul de a cumpăra soluții ieftine, dar fragile. Exemple invocate: infrastructură HPC și platforma Prevent Ca ilustrare a abordării „infrastructura înaintea aplicațiilor”, Florea menționează un contract de infrastructură AI și HPC (calcul de înaltă performanță) implementat de Connections pentru o instituție publică, descris drept cel mai mare proiect de infrastructură HPC cu accelerare GPU din sectorul public românesc. Acesta ar urma să stea la baza unor servicii precum monitorizarea cu inteligență artificială a defrișărilor din aplicația SUMAL 2. Un alt exemplu de impact concret este platforma Prevent , dezvoltată pentru Agenția Națională de Integritate, descrisă ca o platformă de analiză avansată de date care identifică automatizat conflicte de interese în licitațiile publicate în SEAP, la „un volum de milioane de licitații pe an”. Miza operațională: interoperabilitate și continuitate de decizie În lipsa unei coordonări cu autoritate reală, proiectele mari rămân dependente de „bunăvoința” și orizontul de timp al ministrului în funcție, susține Florea, care propune un rol de coordonare la nivel înalt (de tip vicepremier sau responsabil cu mandat clar) capabil să asigure continuitate peste cicluri politice. În final, el spune că succesul digitalizării ar trebui măsurat prin schimbarea funcționării administrației, începând cu interoperabilitatea reală : cetățeanul să nu mai ducă hârtii între instituții pentru că sistemele „vorbesc între ele”. [...]