Dragoș Pîslaru avertizează că România are o rată de ocupare „catastrofală” - presiunea pe piața muncii va crește odată cu pensionarea „decrețeilor” în 2032–2034

România riscă să intre într-un vârf de presiune pe piața muncii în 2032–2034 , odată cu pensionarea „decrețeilor”, pe fondul unei rate de ocupare pe care ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru , o numește „o catastrofă”, potrivit Wall-Street . Mesajul central: deficitul de forță de muncă nu mai poate fi tratat ca o problemă punctuală, pentru că devine structural și va lovi direct capacitatea economiei de a crește. Pîslaru afirmă că, la grupa de vârstă 20–64 de ani, rata de ocupare este de 69%, în timp ce România speră să ajungă la 74,7% în 2030, sub ținta UE de 78%. În același timp, el susține că „aproape 40% dintre potențialii oameni de pe piața muncii nu sunt activi”, iar migrația amplifică tensiunile. Presiune demografică și decalaj mare între bărbați și femei Ministrul indică un dezechilibru puternic între ratele de ocupare: 78,2% la bărbați și 59,5% la femei, ceea ce înseamnă un decalaj de gen de 18,7 puncte procentuale, „unul dintre cele mai mari din Europa”, potrivit declarațiilor citate de Agerpres. În acest context, Pîslaru avertizează că presiunea va crește în perioada 2032–2034, când o generație numeroasă va ieși la pensie, iar piața muncii „se va contracta și mai mult”. „Capcana veniturilor medii” și miza pe capitalul uman Pîslaru leagă problema ocupării de un blocaj economic mai larg, pe care îl descrie drept „capcana veniturilor medii” – situația în care o economie nu mai poate avansa doar prin consum, fără creșterea productivității. În viziunea sa, depășirea acestui prag depinde de două direcții: investiții în capitalul uman (competențe); investiții în inovație (modernizarea tehnologiei). El susține că „nu există nicio modalitate” ca România să evolueze fără investiții în capitalul uman și avertizează asupra „costului inacțiunii”. Sărăcia și lipsa unei politici integrate Ministrul mai spune că România are măsuri care folosesc oportunități și finanțări europene, dar nu și o politică „consecventă, integrată” care să lege economia, finanțele, munca, educația și sănătatea. În plus, el indică sărăcia ca factor care afectează direct piața muncii și afirmă că o parte mare a populației active rămâne „undeva la un milion, în jurul salariului minim”. Dincolo de fondurile UE: „trinitatea” resurselor Pîslaru argumentează că România nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe fondurile UE, ci pe un model în care resursele sunt împărțite între fonduri europene, buget național și investiții private. În acest cadru, el afirmă că ar putea exista „un buget de aproximativ 200 de miliarde de euro” disponibil pentru perioada 2028–2034, care să permită abordarea unor probleme „critice” pentru dezvoltare. Conferința la care a vorbit Pîslaru a avut loc la București, iar organizatorii (ELA și EURES ) au indicat, pe baza unui raport al Autorității Europene a Muncii, că deficitul de forță de muncă afectează aproape toate tipurile de ocupații în cel puțin o țară europeană, cu presiune ridicată în sănătate, construcții și ocupații tehnice. Raportul mai arată că problema devine structurală și cere măsuri pe termen lung, inclusiv condiții de muncă mai bune, formare profesională mai solidă și cooperare transfrontalieră. [...]