Vicepremierul Oana Gheorghiu cere corectarea legilor privind prescripția în dosarele de corupție - după hotărârea CJUE care contrazice interpretarea ÎCCJ în cauza Lin II

Decizia CJUE pune presiune pe România să corecteze rapid legislația prescripției în dosarele de corupție și fraudă cu fonduri UE , pe fondul riscului ca anchete importante să se închidă fără condamnări, potrivit news.ro . Vicepremierul Oana Gheorghiu a spus, vineri seară la B1 TV, că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind prescrierea faptelor de corupție „confirmă” percepția publică potrivit căreia este „foarte nedrept” ca astfel de fapte să se prescrie, după ce „multe dosare” s-au închis fără pedeapsă. Ea a legat direct tema prescripției de scăderea încrederii în Justiție și a invocat nevoia unui „parteneriat între societate și Justiție”. În același timp, Gheorghiu a cerut ca sistemul judiciar să transmită „un semnal de alarmă către politicieni” pentru a „corecta legile care trebuie corectate”, argumentând că este frustrant ca dosarele să se întindă pe ani până intervine prescripția, iar persoane care au comis fapte de corupție să rămână nepedepsite. Vicepremierul interimar a mai afirmat că majoritatea celor din Justiție sunt „onești” și au ales profesia „să facă dreptate”. Ce a decis CJUE și de ce contează pentru dosarele în curs CJUE a pronunțat pe 16 iulie o hotărâre în cauza „Lin II”, stabilind că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) privind prescripția răspunderii penale nu este compatibilă cu dreptul UE în materia fraudei grave care afectează interesele financiare ale Uniunii. Potrivit informațiilor din articol, decizia continuă linia din cauza „Lin I” și are „efecte semnificative” asupra dosarelor penale aflate încă pe rol. Reacția ÎCCJ: apărarea raționamentului juridic În aceeași zi, ÎCCJ a transmis un set de precizări prin care își apără raționamentul. Instanța supremă susține că rolul său este să asigure o aplicare „loială, previzibilă și coerentă” a normelor și că soluția din 2022 nu a urmărit ignorarea dreptului european, ci aplicarea lui prin prisma garanțiilor din Carta drepturilor fundamentale și în raport cu nivelul de protecție din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În această logică, ÎCCJ afirmă că standardele europene nu ar trebui privite ca fiind în competiție, ci ca parte a unui sistem juridic coerent. [...]