Compania germană Meyer Werft a dezvoltat prima navă electrică de croazieră din lume - Funcționează exclusiv cu baterii și promite rute de până la 800 km

Conceptul unei nave de croazieră 100% electrice mută presiunea pe infrastructura portuară , care ar trebui să poată livra la încărcare un consum comparabil cu cel al „unui orășel mediu”, dacă proiectul ajunge în exploatare, potrivit PiataAuto . Nava este proiectată de șantierul german Meyer Werft și ar urma să funcționeze exclusiv pe baterii, fără motoare cu combustie sau generatoare la bord. Miza operațională și economică nu este doar greutatea bateriilor, ci și energia masivă cerută de o navă de croazieră, unde consumul include atât propulsia, cât și „funcția de hotel” (camere, restaurante, zone de agrement, inclusiv jacuzzi). În acest context, încărcarea în port devine o condiție critică pentru fezabilitate, nu un detaliu tehnic. Ce se știe despre proiect și calendar Meyer Werft are circa 100 de ani de experiență în proiectarea și construcția de nave și spune că poate accepta comenzi pentru noul concept, cu definitivarea parametrilor împreună cu cumpărătorul. Conform informațiilor disponibile, cine comandă nava în 2026 ar urma să o primească în 2031. Proiectul este prezentat ca „conceput”, iar nu ca produs cu specificații finale publice, ceea ce înseamnă că o parte din date rămân încă deschise. Dimensiuni și profil de utilizare: rute europene, încărcare în porturi Nava ar avea 275 metri lungime și o capacitate de 1.856 pasageri. Scenariul de operare indicat este unul cu escale și încărcări în porturi europene, inclusiv pe distanțe de ordinul sutelor de kilometri. Exemplul dat este ruta Barcelona–Civitavecchia, de circa 432 mile nautice (aprox. 800 km). Bateriile: furnizorul e cunoscut, capacitatea nu Capacitatea totală a bateriilor nu este anunțată. PiataAuto notează însă că furnizorul ar urma să fie Corvus Energy din Norvegia, companie specializată în sisteme de baterii pentru nave, configurate în „camere de baterii” cu conexiuni, management și protecții adaptate mediului salin. În material sunt menționate repere de densitate energetică (energia stocată raportată la masă), relevante pentru a înțelege de ce încărcarea în port devine un punct sensibil: la nivel de „cameră de baterii”, densitatea ar fi în jur de 115 Wh/kg; ca reper, feribotul China Zorrilla (menționat ca cea mai mare navă electrică actuală) are 250 tone de baterii pentru 40 MWh, ceea ce ar însemna 160 Wh/kg, cu observația că această densitate ar putea să nu includă echipamentele auxiliare. De ce porturile devin veriga critică Pentru o autonomie de circa 800 km, PiataAuto estimează un consum total între 650 MWh și 900 MWh, întrucât nava trebuie să acopere și consumul specific de croazieră (servicii la bord), nu doar propulsia. În funcție de densitatea energetică, rezultă un ordin de mărime al maselor de baterii de la câteva mii de tone până la peste 7.000 de tone, ceea ce implică: spațiu dedicat bateriilor și distribuție echilibrată a greutății; sacrificii de sarcină utilă și spațiu disponibil pentru alte funcțiuni; necesitatea unor încărcări consistente în porturi, cu impact direct asupra cererii de putere din rețelele locale. Inginerii invocă și un argument de compensare: eliminarea completă a motoarelor navale, a axelor cardanice, a generatoarelor asociate, a coșului de evacuare și a sistemelor de tratare a emisiilor. Acestea nu ar compensa integral masa bateriilor, dar ar face configurația „mai posibilă”, în logica proiectului. Context: de ce e un pariu după „retrogradarea” China Zorrilla Materialul amintește că feribotul China Zorrilla, proiectat inițial pentru o rută de 200 km între Buenos Aires și Montevideo, a fost „retrogradat” la o rută mai scurtă înainte de lansare, pe fondul temerilor că autonomia reală ar fi fost prea la limită în condiții meteo variabile. Episodul a afectat percepția asupra propulsiei electrice în maritim, iar noul concept german încearcă să demonstreze că o navă mai mare, cu încărcări în porturi, poate face trecerea la operare exclusiv pe baterii. Pentru piață, următorul test va fi dacă proiectul atrage comenzi ferme și, mai ales, dacă porturile vizate pot susține, în practică, încărcări de ordinul sutelor de MWh fără blocaje operaționale sau investiții majore în rețele și echipamente. [...]