SUA își accelerează producția de rachete pentru a reface stocurile afectate de conflictul cu Iranul - Industria de apărare se confruntă cu provocări în creșterea capacității de producție

SUA riscă un „gol” de capabilități pe termen scurt, chiar dacă industria accelerează producția de rachete , pentru că ritmul de refacere a stocurilor rămâne mult în urma consumului din conflictul cu Iranul, iar unele programe ar putea avea nevoie de ani sau chiar decenii pentru a reveni la nivelurile țintă, potrivit Adevărul . Pentagonul și marii contractori din industria de apărare au semnat acorduri noi și promit creșteri semnificative de producție, însă oficiali militari avertizează că extinderea capacității nu se vede imediat. Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului Indo-Pacific, a spus în aprilie în fața Congresului că ar putea dura între unu și doi ani până când producția va crește, „nu suficient de rapid”. De ce refacerea stocurilor poate dura ani Analiza datelor de achiziții ale Pentagonului indică un decalaj structural între viteza de utilizare a munițiilor și timpul necesar pentru înlocuirea lor, pe fondul conflictelor recente. În ritmul actual de achiziții, țintele de suplimentare ar fi atinse greu, în special la sistemele cu lanțuri de aprovizionare complexe: Tomahawk : Marina SUA a cumpărat în medie aprox. 66/an în ultimii șapte ani; pentru încă 785 ar fi necesari circa 12 ani . THAAD : aprox. 30 interceptoare/an ; pentru 857 suplimentare ar fi necesari aproape trei decenii . Patriot PAC-3 : aprox. 212/an ; pentru 405 unități ar fi necesari aproximativ doi ani . Costuri mari și consum accelerat în conflictul cu Iranul Potrivit Pentagonului, costurile operațiunilor au ajuns la aproximativ 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde lei ), majoritatea fiind cheltuite pe muniții. Un raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale indică un consum ridicat, inclusiv: peste 850 de rachete Tomahawk ; peste 1.000 de rachete JASSM ; între 1.060 și 1.430 de interceptoare Patriot , adică mai mult de jumătate din stocul existent înainte de conflict. Deși analiștii apreciază că SUA ar avea încă muniții suficiente pentru operațiunile curente, miza este capacitatea de a reface rapid stocurile dacă apare un conflict major cu un adversar comparabil. Industria investește, dar „problema este timpul” RTX (compania-mamă a Raytheon) a raportat o creștere de peste 40% a livrărilor de rachete în primul trimestru și investiții de 2,6 miliarde de dolari (aprox. 12 miliarde lei ) pentru extinderea capacității. Compania vizează peste 1.000 de rachete Tomahawk anual și până la 1.900 de rachete AMRAAM. Lockheed Martin a crescut producția interceptoarelor Patriot la aprox. 600/an și urmărește extinderea până la 2.000/an . Specialiștii citați în material avertizează însă că finanțarea nu rezolvă singură blocajele: producția depinde de componente complexe și de un număr limitat de furnizori, iar ciclurile de fabricație se întind pe ani. Mark Cancian (Center for Strategic and International Studies) rezumă problema astfel: „Avem mai mulți bani decât capacitate. Problema este timpul.” În plus, o parte importantă din creșterea planificată a bugetului pentru muniții depinde de negocierile bugetare în curs din Congres. Context politic: mesaje divergente despre nivelul stocurilor Materialul notează că, potrivit revistei The Atlantic, vicepreședintele JD Vance ar fi ridicat în discuții interne întrebări despre situația reală a stocurilor după conflictul cu Iranul, în timp ce public oficialii au insistat că munițiile sunt suficiente. Vance a respins public relatarea într-un interviu pentru Fox News, spunând că este preocupat de nivelul de pregătire, dar că liderii din apărare „fac o treabă excelentă”. Pentagonul respinge, la rândul său, îngrijorările privind epuizarea stocurilor și susține că armata are resursele necesare pentru a acționa „oriunde și oricând”, purtătorul de cuvânt Sean Parnell calificând avertismentele drept „neinformate”. La final, articolul menționează și evoluții diplomatice: Iranul a transmis vineri SUA , prin mediatorii din Pakistan, o propunere revizuită de negocieri, după ce prima variantă fusese respinsă de președintele Donald Trump. (Detalii în materialul Adevărul care citează această informație.) [...]