Bănci09 iun. 2026
Băncile invocă Norma BNR 4/1995 în apărarea din dosarul amenzilor ROBOR - obligația de a afișa „permanent” cotațiile intră în conflict cu critica Consiliului Concurenței
Obligația BNR de a afișa „permanent” cotațiile poate deveni miza-cheie în contestarea amenzii de 3,7 miliarde lei din dosarul ROBOR , pentru că intră în coliziune directă cu teza Consiliului Concurenței despre „prea multă transparență” în intervalul de fixing, potrivit Profit . Sancțiunea – 3,7 miliarde de lei, aplicată celor 10 bănci din panelul ROBOR – rămâne, deocamdată, dificil de încadrat în lipsa deciziei motivate a Consiliului Concurenței, care încă nu a fost redactată. În briefingul de presă, președintele instituției, Bogdan Chirițoiu , a susținut că nu este vorba despre un „cartel” în sensul clasic, dar că ar exista „comunicări” care ar sprijini ideea unor practici anticoncurențiale; publicul va vedea detaliile doar după finalizarea raportului. Unde vede Consiliul Concurenței problema: fixingul și vizibilitatea cotațiilor Potrivit explicațiilor lui Chirițoiu, argumentul central al sancțiunii ține de modul în care băncile publică pe pagina Refinitiv (fost Reuters) cotațiile pe scadențe de la overnight (o zi) până la 12 luni, atât pentru BID, cât și pentru ASK (ROBID și ROBOR). În intervalul 10.30–11.00, fereastra din care se culeg valorile pentru fixingul de la ora 11, cotațiile fiecărei bănci sunt vizibile, iar fiecare participant poate vedea ce fac ceilalți și poate reveni cu noi cotații. Administratorul platformei preia ultima cotație a fiecăreia dintre cele 10 bănci, elimină valorile extreme (cea mai mare și cea mai mică), iar din cele opt rămase calculează media. BNR anunță valoarea la ora 11, moment din care indicele capătă caracter oficial. În această arhitectură, spune șeful Concurenței, poate apărea o „aliniere a cotațiilor” și o „denaturare a concurenței”, rezultând un indice diferit de cel care ar fi rezultat „dintr-o piață concurențială”. Prima linie de apărare a băncilor: norma BNR din 1995 Băncile au început să reacționeze individual la sancțiuni, iar una dintre liniile de apărare invocate este că au respectat normele BNR care stau la baza mecanismului ROBOR. În detaliu, Profit indică drept argument principal o obligație din Norma BNR nr. 4/29 mai 1995 privind funcționarea pieței monetare interbancare. Conform art. 5: „Instituțiile de credit participante pe piața monetară interbancară sunt obligate să afișeze permanent, prin sisteme de difuzare a informației (tip Reuters), nivelurile orientative ale ratelor dobânzilor”. Prevederea se aplică tuturor băncilor, inclusiv celor din afara panelului ROBOR, pentru scadențe de la o zi la 12 luni, și este în vigoare în aproape aceeași formă încă din 1995 (când indicatorii se numeau BUBID și BUBOR). În practică, asta înseamnă că transparența cotațiilor este cerută pe tot parcursul zilei de tranzacționare (9.00–14.00), inclusiv în intervalul de fixing în care, potrivit lui Chirițoiu, ar fi fost „normal” ca băncile să nu știe unele de altele. Implicația de reglementare: conflict între obligația de transparență și acuzația de „aliniere” Pusă în oglindă cu teza Consiliului Concurenței, norma BNR ridică o problemă de fond pentru dosar: dacă afișarea „permanentă” este o obligație de reglementare, atunci comportamentul incriminat poate fi apărat ca respectare a cadrului impus de banca centrală. Chirițoiu respinge însă ideea că ar exista o problemă de reglementare și spune că nu indicatorul ar trebui schimbat, ci „comportamentul băncilor”. În același context, el invocă precedente internaționale (amenzi pe EURIBOR, modificări la LIBOR) pentru a argumenta că indicii monetari pot avea probleme, dar susține că, în România, nu ar fi o problemă de design/reglementare. Context: lichiditate redusă pe scadențe lungi și tentația cotațiilor „nerealiste” În criticile care țin mai degrabă de funcționarea pieței, Chirițoiu a indicat și faptul că băncile tranzacționează prea puțin pe scadențele mai lungi: deși ROBOR la 3 și 6 luni sunt referințe de piață, tranzacțiile ar fi concentrate aproape exclusiv pe scadența de a doua zi. Totodată, Regulamentul ROBID-ROBOR prevede că băncile trebuie să atragă depozite sau să ofere credite la ratele cotate în perioada de fixing pentru 15 minute, mecanism menit să limiteze folosirea unor rate nerealiste care ar putea fi exploatate de alte bănci (Profit amintește, în acest context, de situații discutate și în ancheta din 2008 privind piața interbancară). În lipsa deciziei motivate, rămâne deschisă întrebarea esențială pentru etapa de contestare: cum va fi împăcată acuzația de „aliniere” în fixing cu o obligație explicită de transparență impusă de BNR încă din 1995. [...]