Neurable și NextSense vând deja căști cu senzori EEG, iar Apple a brevetat AirPods care ar putea măsura activitatea cerebrală - miza: reguli pentru „neurodate” înainte ca tehnologia să devină uzuală

Intrarea senzorilor EEG în căști și ochelari mută discuția spre reguli pentru „neurodate”. O analiză preluată de Mediafax avertizează că neurotehnologia ar putea deveni discretă și banală în viața de zi cu zi, iar miza majoră va fi cine controlează informațiile rezultate din monitorizarea activității cerebrale. Tehnologia descrisă folosește senzori EEG (electroencefalografie) integrați în dispozitive purtabile pentru a detecta semnale asociate cu somnul, oboseala sau nivelul de concentrare. Dezvoltarea inteligenței artificiale face posibilă interpretarea unor tipare care, până recent, necesitau echipamente specializate. De la laborator la produse comerciale În material sunt menționate companii precum Neurable și NextSense , care comercializează deja dispozitive purtabile cu senzori EEG pentru monitorizarea activității cerebrale în contexte precum somnul sau oboseala. În paralel, Apple a depus în 2023 o cerere de brevet pentru AirPods echipate cu electrozi capabili să măsoare activitatea cerebrală. Este menționată și Meta, care a dezvoltat tehnologii ce folosesc semnale neuroelectrice provenite din activitatea musculară pentru controlul dispozitivelor, inclusiv al ochelarilor inteligenți. În această evoluție, rolul inteligenței artificiale este de a transforma semnale biologice colectate de senzori relativ ieftini în informații utilizabile de dispozitive digitale. „Nativi neurotehnologici” și normalizarea monitorizării Analiza citată ridică întrebarea ce se întâmplă cu o generație care crește considerând aceste tehnologii normale. Exemplul folosit: un copil care primește la 10 ani căști capabile să-i monitorizeze activitatea cerebrală ar putea să nu le perceapă ca „neurotehnologie”, ci ca pe un obiect obișnuit folosit pentru somn, studiu sau concentrare. Autorul propune termenul de „nativi neurotehnologici”, prin analogie cu „nativii digitali”, dar precizează că nu este vorba despre o generație uniformă sau despre o schimbare inevitabilă a modului în care funcționează creierul. Conceptul este prezentat ca un instrument pentru a formula din timp întrebările relevante pentru cercetare și societate. Miza: cine are acces la „neurodate” și unde e limita supravegherii Una dintre principalele probleme identificate este apariția „neurodatelor” – informații despre activitatea cerebrală – ca parte a ecosistemului de date biometrice și digitale. Materialul notează că, în anumite domenii, inclusiv în industrie, există deja dispozitive EEG folosite pentru monitorizarea oboselii angajaților, ceea ce deschide întrebări despre acces, scop și limite. În acest context, analiza pune problema diferenței dintre monitorizarea sănătății și supravegherea persoanei: cine poate vedea aceste date și în ce condiții. De ce regulile sunt presante Autorul susține că regulile nu ar trebui amânate până când toate răspunsurile științifice vor fi disponibile, deoarece infrastructura de utilizare a neurotehnologiei „este deja construită”. Sunt indicate trei direcții mari de cercetare: dezvoltarea tehnologică, efectele asupra cogniției și implicațiile sociale, inclusiv posibile efecte asupra identității, autoreglării și controlului impulsurilor la copii. Materialul ridică și o întrebare mai puțin intuitivă: cum s-ar putea schimba „vorbirea interioară” într-un mediu în care tehnologiile pot interpreta comunicarea fără cuvinte. [...]