Nick Clegg spune că giganții din Silicon Valley, inclusiv Meta, s-au orientat spre politica Maga - fostul șef de afaceri globale al Meta invocă motive „mai degrabă interesate” și schimbări în produse

Nick Clegg avertizează că virajul pro-Trump din Silicon Valley poate schimba regulile jocului pentru moderarea conținutului , pe măsură ce marile platforme își aliniază mai des deciziile de produs și de politică publică la agenda „Maga”, potrivit The Guardian . Fost vicepremier britanic și, timp de aproape șapte ani, șef al afacerilor globale la Meta, Clegg a spus într-un interviu pentru podcastul The Rest is Money că mai multe companii din Silicon Valley – inclusiv Meta – „au decis să îmbrățișeze politica Maga”, uneori din motive „mai degrabă interesate”. El a plasat plecarea sa din Meta (martie 2025) în contextul începutului celui de-al doilea mandat Trump, afirmând că i s-a părut „un moment foarte bun” să se retragă. Ce se schimbă, din perspectiva produselor: de la „uman-centric” la conținut sintetic Clegg susține că, pe fondul acestui pivot politic, s-a produs și o schimbare de direcție la nivelul produselor: platformele ar fi trecut „de la a fi centrate pe oameni” la a pune accent pe conținut – „adesea conținut sintetic” – recomandat algoritmic utilizatorilor. În termeni practici, mesajul este că miza nu e doar retorica politică, ci felul în care sunt proiectate fluxurile de conținut și ce tip de materiale ajung să fie amplificate. În perioada sa la Meta, Clegg a fost adus în 2018 ca lobbyist, după demisia predecesorului său, Elliot Schrage, în urma scandalului Cambridge Analytica. Tot atunci, potrivit articolului, el a gestionat consecințele scandalului și a creat un organism pentru supravegherea deciziilor de moderare a conținutului. Palantir și riscul de „dependență” în contractele publice din Marea Britanie Separat de tema Silicon Valley–Maga, Clegg a criticat și relația statului britanic cu Palantir, companie americană de „spy-tech” (tehnologie folosită în contexte de informații și securitate), spunând că există îngrijorări legitime privind posibilitatea ca furnizorul să devină „prea lipicios” pentru clienți – adică să creeze dependență operațională greu de rupt. Contextul invocat în articol: un raport recent al comitetului parlamentar britanic pentru știință, inovație și tehnologie a numit Palantir „cel mai îngrijorător exemplu” al dependenței crescânde a sectorului public de un număr mic de furnizori mari de tehnologie; comitetul a cerut guvernului să încheie contractul cu Palantir în 2027, când ar putea folosi clauza de reziliere; fostul ministru al sănătății Wes Streeting a criticat public executivi Palantir, dar a apărat gestionarea datelor din sistemul public de sănătate (NHS) și nu a spus dacă acordul ar trebui oprit. Palantir, printr-un purtător de cuvânt, a susținut că software-ul său ar fi contribuit la „110.000 de operații” suplimentare „până în prezent”, o reducere cu „15%” a întârzierilor la externare și o creștere cu „7%” a numărului de persoane care află în 28 de zile dacă au sau nu cancer. Clegg a mai sugerat că, odată cu avansul inteligenței artificiale, Palantir ar putea fi „perturbată sau contestată” mai ușor de rivali care folosesc AI și chiar înlocuită. Articolul notează că, deși Palantir își promovează capabilitățile de AI, ofertele sale de bază sunt platforme software care integrează date în fluxuri de lucru din business și guvern, folosind acum AI, dar fără ca firma să fi construit propriile „modele fundamentale” (modele mari de AI, antrenate pe volume masive de date, care pot fi adaptate la multe sarcini). La rândul său, directorul Palantir UK, Louis Mosley, a respins ideea de „vendor lock-in” (blocaj la furnizor, când migrarea devine dificilă), afirmând că statul britanic a folosit compania în două departamente care ulterior au renunțat la serviciile sale fără probleme de transfer. De ce contează pentru sectorul tech Mesajul central al intervenției lui Clegg este că apropierea unei părți din Silicon Valley de politica „Maga” nu rămâne la nivel de poziționare publică: ea poate influența direct prioritățile de produs (inclusiv tipul de conținut promovat) și modul în care companiile își calibrează relația cu puterea politică și cu reglementatorii. În paralel, disputa din jurul Palantir arată cât de sensibilă a devenit tema dependenței statului de furnizori mari de tehnologie, mai ales când sunt implicate date publice și infrastructuri critice. [...]